Icoana

Ca să îmi dezvolt ideea, voi face un mărunt ocol,

Amintindu-vă că lumea mereu și-a găsit simbol.

Trăsnetul și apoi focul slăveau acei din caverne

Ca apoi, în era noastră, s-avem simboluri eterne,

Nu impuse de aiurea, ci, cum mai demult s-a spus,

Ele dăinuie în lume de când crucea și-o căra Iisus.

Să se înțeleagă lesne, steagul drept simbol voi lua,

Care, pentru orice națiune, există cât există ea.

Colorat, o țesătură, într-o suliță de lemn înfiptă,

Acest simbol mult drag nouă, ÞARA el o reprezintă.

Când tânărul chemat de țară își ia arma din rastel,

El jură a sa credință îngenunchind lângă drapel,

Apoi, cuprins de înflăcărare cu evlavie îl sărută.

La chemarea sacră a țării cu el va porni la luptă.

In cumplita încleștare a luptei, cu dârzenie și zel,

Toți ce au jurat s-o facă vor muri demn pentru el.

Că acesta-i adevărul, cred că n-am vreun oponent,

O spun risipitele morminte peste tot pe continent.

Voi închide acum ocolul și te las să judeci singur,

Steagu-i ÞARA, nu-i o cârpă oarecare, să fii sigur!

Drumețind în viața noastră, observăm cu admirație

Peste tot în jurul nostru, minuni dăruite de Creație.

Când privești o simplă floare, de nu ești cumva ateu,

Vei vedea o minunăție, îl poți vedea pe Dumnezeu.

De admiri munți și oceane, pâinea scoasă din cuptor,

Singur, copleșit, mut de uimire, vei slăvi pe Creator.

Poate o lungesc cu vorba, răbdarea la încercare pun,

Dar un exercițiu simplu, dragi confrați eu vă propun,

Când desculț la a Sa venire Dumnezeu s-a întrupat,

Si călcând lutul Galileei pașii sfinți s-au imprimat,

Nu știu cum, printr-o minune, ar ajunge până la noi,

Urma tălpii Sale Sfinte imprimată în noroi,

Cine ar cuteza să afirme de cei ce umili se închină

Sărutând, plini de smerenie, urma pasului din tină,

Că se ploconesc la idoli, și, pe acel semn din noroi,

Cine ar cuteza să-l fărâme aruncâdu-l la gunoi?

Vă asigur că mulțimea, chiar acel ce își spune ateu,

Vor privi urma din tină ca la însuși Dumnezeu.

Te întreb acum pe tine, ce îndrăznești cu ignoranță

Să combați plin de ardoare a icoanei importanță,

Că prezența ei în școală este o discriminare,

Cheamă-ți chiar acum părinții și pune-le o întrebare,

Să-i întrebi tu, dacă aceștia, împreună cu a lor frați,

Cât timp au trecut prin viață, s-au simțit discriminați.

Cum de voi, în lumea noastră, exagerat de tolerantă,

Susțineți o cauză strâmbă, putem spune, aberantă.

Vouă, dar pentru mulți alții cu argumente fel de fel:

Nu-i pictură o icoană, vezi ce am spus despre drapel;

Vreo troiță în drumul vostru, sunt sigur că ați văzut,

Nu-i un idol de închinare, este urma Pasului din Lut.

Iași 9 septembrie 2007