Băbăruși Cristian

În noaptea umbrelor târzii, pășești agale Tu Prințesa Nopții, frumoasă din cap până-n picioare Lăsând în urma ta fiori de gheață, doare Când cineva vreodată poate să te iubească, oare?

Merg prin gânduri, merg prin nori La iubita mea s-ajung până-n zori S-o cuprind cu dragoste în brațe Să n-o las cumva să-mi scape Dansăm prin curcubee colorate Mergem cuprinși de ardoare

Când vremea apune și ceasul se oprește în loc, te trezești singur între două stânci golașe de piatră. Valurile înspumate lovesc către tine. Te uiți în zare nedumerit, încojurat de apa învolburată

Colindat-am alene nopți întregi la rând, Înveșmântat în propria-mi armură și plin de anvergură Un pribeag, rătăcind în alte lumi am fost Uitat de toți am stat și am pândit ascuns. Căutând sânge

De Dragobete draga mea iubită Vreau să te fac fericită Să-ți șoptesc la ureche clipă de clipă Cât însemni de mult și ești dorită Căci ceasuri și ore-ntregi te visez La miez de noapte cum

Îngeraș erai odată în inima mea, te doream și îmi plăcea Dar ceva s-a întâmplat, a venit peste mine și m-a îndepărtat Mă uit la stele, lăcrimez, în brațele mele nu te zăresc Aș vrea și eu să pot

Să scri despre orice lucru, idee, gând care îți trece prin minte poate fi destul de tentant. Fraza aceasta îmi răsună ca un ecou pierdut prin labirintul minții mele încețoșate. Și cum oare aș scăpa

M-ai vizitat cu vocea ta în vise Am rămas surprins după atâta timp Te-am pus să te răzbuni pe câte unii Și răzbunarea Ta, este ca și moartea Mi-ai spus că da, s-a rezolvat situația. Alesei mele

Și m-ați lăsat singur afară-n ploaie, cu atâta nepăsare ... Speranța mea n-ați distrus-o ! Căci e făclie arzătoare Cu buze amorțite, am invocat spirite rătăcitoare, Ce-au apărut în zare dintr-o

Înger Divin, te-ai pogorât așa ușor Ai venit agale călătorind p-un norișor, Ce vrei? Să mă servești din apa vieții, mi-o oferi? - Nu dragul meu, vreau inima să ți-o înmoi Pe Adonai Domnul, cu

În această lucrare pe care am intitulat-o simplu “Visul de a scrie”, mi-am propus să-mi dau și eu cu părerea asupra scrisului, cum anume poți deveni un scriitor, lucru la care visez și eu de mult

Dă-mi gurița ta Să se sărute cu a mea Parfumul și cu pielea ta Să le dezmierd cu inimioara Din suflet să-mi las amprenta La loc de cinste-n viața ta. Înghețat din lacrimi voi răzbi Când la

Prima dată a fost Cuvântul. Din el s-a născut omul. El a ajuns scriitor. După aia a apărut cititorul. De la cititor a apărut povestitorul și apoi a venit și CRITICUL. Criticul i-a zis autorului:

La tine mă gândesc , în fiecare noapte te doresc Să fi prințesa nopților târzii îndrăznesc Stelele și Luna la picioarele ți le dăruiesc. Ești muza mea mea iubito, și pentru tine Perle ,

Bebe mic, văd chipul tău privind la Lună Ești ca o muză, și te doresc cu inimă nebună Pielea ta catifelată n-am s-o pot uita vreodată Pentru că doar pe \"Polițista\" mea o doresc noaptea

Târziu, în noaptea întunecată, viforul șuiera cu putere peste dealurile înzăpezite. Troieni de zăpadă împrejmuiau casa și mașina era pe jumătate acoperită. La ferestre erau vitralii de gheață , iar

Și m-ați lăsat singur afară-n ploaie, cu atâta nepăsare... Speranța mea n-ați distrus-o ! Căci e făclie arzătoare Cu buze amorțite, am invocat spirite rătăcitoare, Ce-au apărut în zare dintr-o

Nu există senzație mai plăcută decât să lași la o parte uneori calculatorul ori laptopul. Să te refugiezi apoi pe ascuns undeva în moțul patului, sau comod pe scaunul de la biroul unde se găsește

Lăsați pradă la mâna destinului, căutăm a ne ascunde în continuare prin jungla deasă de unde nu există cale de scăpare. Pe zi ce trece ne afundăm tot mai tare în desișul primejdios al lianelor vieții

O creație literară este acea lucrare ( compunere ) scrisă de tine cu ajutorul minții și a inspirației pe care o ai în momentul respectiv. Ea poate fi scrisă sub formă de proză ori poezie. Creația

Amintirea acelor vremuri de mult uitate s-a scurs deja pentru mine. Sunt un băiat la locul meu și nu mă interesează acum decât prezentul. Dacă am avut excese de furie ori gelozie în cap, e ceva