Sentiment metastazic

Lăsați pradă la mâna destinului, căutăm a ne ascunde în continuare prin jungla deasă de unde nu există cale de scăpare. Pe zi ce trece ne afundăm tot mai tare în desișul primejdios al lianelor vieții spulberate din care facem parte, până când… arma necazurilor te ia în vizor. De aici mai este doar o singură etapa: cea în care după zăngănitul trăgaciului deja te prăbușești în abisul tulburător al pierderilor, ținând companie celorlalți asemeni ție. Aceia marcați cu ghinionul și neșansa glonțului veninos care i-a mângâiat în semn de salut. Cei drept, unul la o mie va reuși să spargă bariera prizonieratului și v-a evada doar pentru o mică bucată de timp, bucurându-se din nou de desișul straniu al junglei ce-l adăpostește. Destinul – cel care te urcă și coboară, își face jocul hipnotic cu reguli numai de el știute. Își plimbă agale ochii săi reci prin jungla rătăcită și unde i se opresc nimeni nu știe: Când? De ce? și Cum?