Băbăruși Cristian

Prinși în ghearele timpului, căutam o cale de a ne resuscita singuri. Umbrele destinului ne-au încătușat și ne țin captivi în cușca din care este vremea să ne eliberăm. Încercările fiecăruia dintre

Unde ești tu oare, al meu suflet pereche Te caut de-o viață-ntreagă fără regrete Ofrande sacre Zeiței Venus, i-am adus Lui Cupidon i-am scris, dar n-am primit nici un răspuns. Macho man nu sunt

Amintirea acelor vremuri de mult uitate s-a scurs deja pentru mine. Sunt un băiat la locul meu și nu mă interesează acum decât prezentul. Dacă am avut excese de furie ori gelozie în cap, e ceva

Nu există senzație mai plăcută decât să lași la o parte uneori calculatorul ori laptopul. Să te refugiezi apoi pe ascuns undeva în moțul patului, sau comod pe scaunul de la biroul unde se găsește

Bebe mic, văd chipul tău privind la Lună Ești ca o muză, și te doresc cu inimă nebună Pielea ta catifelată n-am s-o pot uita vreodată Pentru că doar pe \"Polițista\" mea o doresc noaptea

Să scri despre orice lucru, idee, gând care îți trece prin minte poate fi destul de tentant. Fraza aceasta îmi răsună ca un ecou pierdut prin labirintul minții mele încețoșate. Și cum oare aș scăpa

Prima dată a fost Cuvântul. Din el s-a născut omul. El a ajuns scriitor. După aia a apărut cititorul. De la cititor a apărut povestitorul și apoi a venit și CRITICUL. Criticul i-a zis autorului:

Colindat-am alene nopți întregi la rând, Înveșmântat în propria-mi armură și plin de anvergură Un pribeag, rătăcind în alte lumi am fost Uitat de toți am stat și am pândit ascuns. Căutând sânge

1. Folosește împrejurări total străine de nerecunoscut în viața de zi cu zi, în așa fel încât cititorul să simtă că nu citește degeaba. 2. Dă-i cititorului un personaj sau două principale, să le

O creație literară este acea lucrare ( compunere ) scrisă de tine cu ajutorul minții și a inspirației pe care o ai în momentul respectiv. Ea poate fi scrisă sub formă de proză ori poezie. Creația

Și cum scriitor este acela care bea și fumează ori deloc, nu neapărat să mănânce chipsuri, se închide în camera alături de calculatorul ori mașina sa de scris și începe dansul suav al literelor

În această lucrare pe care am intitulat-o simplu “Visul de a scrie”, mi-am propus să-mi dau și eu cu părerea asupra scrisului, cum anume poți deveni un scriitor, lucru la care visez și eu de mult

Toamna, sezon plin de sânge pentru frunze Cu vânt și ploi aduse din neanturi etern ascunse, Muzica dulce a balansului ne-ncântă cu zeci de muze Ce aruncă-n noi cu vinuri dulci și roze.

Fir-ai tu să fi de țigare ! Ești pacoste prea mare, De te-ai transforma într-o pură floare, ar fi mare cuvântare Am spus gata-stop, te voi pogorî urgent la vale Căci din foc, prin apă, sting lejer

Înger Divin, te-ai pogorât așa ușor Ai venit agale călătorind p-un norișor, Ce vrei? Să mă servești din apa vieții, mi-o oferi? - Nu dragul meu, vreau inima să ți-o înmoi Pe Adonai Domnul, cu

Și m-ați lăsat singur afară-n ploaie, cu atâta nepăsare ... Speranța mea n-ați distrus-o ! Căci e făclie arzătoare Cu buze amorțite, am invocat spirite rătăcitoare, Ce-au apărut în zare dintr-o

În noaptea umbrelor târzii, pășești agale Tu Prințesa Nopții, frumoasă din cap până-n picioare Lăsând în urma ta fiori de gheață, doare Când cineva vreodată poate să te iubească, oare?

Natură dragă, izvor neîmblânzit, din codru verde ai venit Tu te impui cu grație și ritm, în inima poetului vestit Arunci cu daruri mii și sute peste holdele flămânde Și te superi rău când cineva

Când inima îți bate cu putere, Mergi mai departe și cere ... Cere tot și pasiunea va apărea. Urmează drumul pe care ea ți-l va arăta. Ubi mic simți fluturi în stomac? Să știi că te-ai

Ochii tăi albaștrii mă bagă-n boală Părul tău brunet de doamnișoară Și machiajul tău de vampiroaică rară Văd chipul tău privind la lună, Ești ca o muză și te iubesc cu inimă nebună Pielea ta

Dacă vrei ceva, și ști că ai de zis Vino încoace și apucă-te de scris Stai la masa mea, în Taverna-ntunecată Și bea bere cu toți poeții laolaltă Pune rime pe hârtie, te vei simți mai bine Stai

Cu mâna tremurândă pe stilou mă zăresc, În umbra nopții să alerg, să rătăcesc Gânduri și idei aștept să-mi vină, Până când din noapte se va face lumină. Sunetele timpului s-au scurs, zici că s-au

Când viața e așa de crudă, toți vor ca să te fută Nimeni nu te ajută, toți vor să te distrugă Te apuci să bei, poate așa mai prinzi puteri Beat tu fiind, îi vei arde și tot așa și ei. Viața pute