Mediu
Când viața e așa de crudă, toți vor ca să te fută
Nimeni nu te ajută, toți vor să te distrugă
Te apuci să bei, poate așa mai prinzi puteri
Beat tu fiind, îi vei arde și tot așa și ei.
Viața pute rău de tot, grijile te pândesc peste tot
Bagi țigări după țigări, plămânii ții omori
Zicând că poate scapi, dar te înșeli...
Belelele vin când nici nu te aștepți, ce să faci, asta meriti
Scapi doar când te-mbeți, dar te dai cu capu\' de pereți
Te frămânți și te consumi în tine, o știi bine
Dar te doare tare și rămâi s-aștepți verdictul vieții tale.
Supărare, supărare ce dracu ai cu el, atât de blestemat e oare?
El vrea să trăiască liniștit în lumea asta mare
N-are cum... bea și fumează-n continuare
Până o să fugă-n pustietate, unde nu mai are scăpare
Acolo își va face sentința vieții sale amare.
Este singur pe un drum, presărat numai cu scrum
Nu e nimeni să-l mai oprească acum
Are doar sticla sa, și se-neacă cu totul în ea
Viața asta-i trecătoare, și-o sfârșești beat pe un drum agale
Supărările și grijile au pus stăpânire pe sufletul tău, băi ștrengare!
001.581
0