autorul pe care îl cauți nu mai există acceseaza l

Mi-a placut prima strofa- parca este o noapte de sanziene- mortii botezand pruncii. Intr-un fel de cand se nasc stim ca vor muri, deci ii botezam cu moartea. Ultima strofa insa este departe de extazul poeziei. Mie unuia mi se pare depasita, scrisa parca intr-o joaca de-a sila. Estetica a uratului probabil.

Am sa incerc sa fac o sinteza a poeziei tale. O consider reusita pana la un punct. Nu-mi place ca tot unitar, dar oricum scopul unei poezii nu este sa placa, ci sa impresioneze.
,,iubito ia-ți norul și umblă
sub valuri vom călca pe icoane
ochii lor morți
sunt doar pești rătăciți
în căutare de maluri\"
Acestea sunt versurile placute si admirate de toti care au comentat. Si de mine. Cer, mare, nori, valuri, inaltare, ratacire... Nu comentez- universul este profund, estetic si placut. Te simti ca intr-un vis,poti face legatura cu orice.
,,cu tuș de călugăr și moarte
sub sutane jumătate țap jumatate iepure șchiop jumatate\"
Personajul preluat din Aleodor-Imparat reprezinta in aparenta ce ai vrut tu sa spui. Calugarul-tapul si cel care
fuge de moarte-iepurele. Iepurele fugind de moarte cred totusi ca nu este decat o interpretare de-a mea singura posibila. Strofa aceasta este inestetica, fara nici o semnificatie emblematica sau utila intregirii imaginii poemului. Tehnica palimpsestului (intertextualitatea) este pur si simplu fara nici o noima sau legatura, desi personajul exista.
Si acum ca sa citez dint celebra melodie cu Who the f..k is Aice, ma autocenzurez, cine-i sarpele Lee?
Ce urmeaza imi place datorita jocului de cuvinte, ca o muzicalitate dintr-un glas de copil care probabil ascunde un inteles enigmatic. Specifica avangardismului.
Nu sunt de acord utilizarii a trei limbi intr-o poezie, dar uneori e necesara. Si eu am astfel de poeme. La tine necesar era acel bleu-ciel si poate si just usual.
Finalul este dezastros din pricina unui guru si a unui lexic incompatibil poeziei. Ma duce cu gandul la MISA finalul si astfel din punctul meu de vedere ai dat-o-n bara nu ca poezie, ci ca persoana pentru ca spui ca te reprezinta.
Poetic scrisa in vers liber, muzicala pe alocuri, muzicuta stricata in altele, imaginile contracareaza din punctul de vedere estetic- inestetic. Si aici nu e vorba de nici o estetica a uratului.
Una peste alta este un poem bun care necesita unele retusuri: scoatere si readaugare. Cu alte cuvinte trebuie cizelat. Daca sunt greseli de redactare n-o sa modific. Te mai citesc si voi fi mai scurt, mai putin critic subiectiv si mai mult obiectiv.

Ce-as putea eu sa mai spun? S-au spus atatea! Interesanta treaba cu geții carpato danubieni care constituie poporul matcă al Europei... Eh! Am fost si eu la o confuntare in liceul meu de genul asta- cei care sustineau ideea si cei care nu( mergeau pe vechea idee cum ca ne tragem din romani). Confruntare suna prea dur si plastic. Dezbatere mai deraba. Mandru pot sa spun ca eu eram liderul astora ,,micii\" care sustineau ideea ca geto-dacii sunt intr-adevar poporul matca. Cat despre materiale sunt si cei avizati pot usor sa le recomande. Nu eu. Nici n-as mai sti sincer.
Despre polemica generatiei 2000 in care nu ma includ cred ca sunt doar un val care va trece, cum a spus si Ana Blandiana. Problema e ca pe mine ma afecteaza in prezent. Sincer apreciez hip-hopul unde limbajul este obscen pentru ca ei au credibilitate si pentru ca asta-i categoria genului, insa pentru mine poezia inseamna vis, frumos, masca... In nici un caz o dezbracare de inhibitii in scris, care se vrea sa dea senzatii omului de cultura, care nu-si permite luxul de 50$, de fapt mult mai putin in Romania. ,,Obțineți orgasmul fumând pe coridoare ... marihuana .../Pișați-vă pe cărțile de literatură !”... \" Mi-am zis: Voi sunteti seriosi, chiar nu glumiti! Oamenii astia chiar au parte de sustinere?! La ce folosesc paginile lor de poezie? Pentru mine sincer poate doar ca hartie igienica. Cat despre parintii ei probabil zic: Asa e moda in cultura. Si poate ca asa este! Contraziceti-ma va rog.
Parere de sfarsit: E un articol foarte bun, captivant de la inceput pana la sfarsit. Dau si un plus pentru poza. A ales-o bine d-na Nichita.

Poezia imi place, finalul nu! Nu e nici deschis, nici inchis, nici macar intredeschis...>:-)) Nu cred ca e de inaltimea cocostarcului sa se enerveze asa. Deja incepusem sa traiesc gandurile personajului cand... am simtit brusc o usa trantindu-se. Gata? Gata. Finalul poate fi adaugat, nu sunt eu in masura sa-ti spun. Totusi e poezia ta.

Simpla si merge direct la subiect. Descriere usor ironica si de bun gust a uitarii. Uitare, dar nu si in cazul tau. Floarea o vezi chiar in maces. Reusita antiteza intre om si luceafar: ,,ce trist sa fii luceafar si sa/iti stea eternitatea-n gat!\" Un final demn indragostitului. Cuvintele sunt de fapt doar o masca. El vroia mai mult!

Eu stau la patru si se vede destul de bine!:))) Avem si fauna(garajele) si caini, mai putine pisici. Nespus de adevarata povesetea si ironia este oricand binevenita mai ales in Romania. Pentru ca romanul face haz de necaz. Eu sunt la mijlocul dintre realitate si fictiune, nici la parter, unu, doi... nici la opt. Imi place aici. N-o sa ma mut. Ma gandeam ca daca lumea s-ar vedea asa cum este de la opt am vedea o gramada de oameni aruncandu-se direct pe fereastra.:)) Noroc ca aia de la parter pot sa se-arunce de cate ori vor. Dar la doi? Ai grija de tine...

Recunosc ca mi-am atarnat si eu niste priviri in cuierul tau de poeme, nu doar odata, dar haina asta de acum e ca un palton vechi si ros de molii. Consider ca nu trebuie sa dam lauda gratuita si voi face o scurta critica pe text: mi-a sarit ca o urechelnita-n ureche cacafonia ,, cușca câinelui\" ( te rog, fa ceva). Am remarcat singuratatea plus ca nu poti trece peste pragul ochilor de sticla si atat. De asemenea, insiruirea de imagini din inceput lasa de dorit. E parca: fluturasi, curcubee, etc. Clipa care tocmai a trecut( cliseu- rescris intr-o alta forma n-ar fi). Nici macar nu e transpus in forma proprie. Banalul cotidian. Strofa a doua este seaca poetic. Ochiul meu n-a observat deosebit decat pleapele de sticla, si pastram si ochiul al treilea matematic in minte. Am incercat sa simt poezia si mi-am dat seama ca este doar o lamentare jalnica a singuratatii: Astepti ca cineva, pe cineva... dar fara sugestie sau argumente de real sau de visare pentru cititor ca sa poata simti. Poezia n-are suficient patos si e naiva-n scris. Sugerez cizelare si, bineinteles, inspiratie pornind de la ideea pleoapelor de sticla, care acopera ochiul.

Da... o pozie pe masura titlului...normala. Asta-i cuvantul care o defineste. Nimic deosebit, iar ideile sunt false si vin mereu una dupa alta. Falsul adica. De exemplu, intr-o lume normala nu se ridica nimeni si spune pur si simplu te iubesc, asta-i ceva anormal. Bineinteles ca nu ce-i normal e intotdeauna bine. Ce e personal, trebuie trecut la personale!... Poezia este destul de personala, zici tu, poate ar fi trebuit sa gasesti alta formulare. Oricum poate n-am inteles eu mesajul. Vezi Doamne, a fost prea complicat pentru mine. Nici poza nu prea m-a ajutat tare. De fapt daca ma gandesc mai bine e singurul aspect reusit al poeziei tale. Acolo intr-adevar se contureaza o lume reala. In fond acolo chiar o vad. O sa te mai citesc. Foarte intrasigenta critica ta. Si sa stii ca eu nu ascult manele. Efortul a fost minim era ceva mai vechi de la o varsta frageda. Ar fi trebuit sa observi stilul desi nu erai obligat.

Poezia ta m-a facut de la a doua strofa sa o simt. Am pus mana pe inima si mi-o imaginam cu un cerc, care-i dadea o aura, doar pozitiva putea fi, mai ales ca se instalase caldurica pe neasteptate-n sufletul meu. Apoi, cu acelasi gest de ducere al mainii mi-am desenat in minte chipul cu-o stea in frunte( eminescian) si-mi imaginam cum ar fi sa-mi fie prinsa de gene cu o panglica o stea. Insa, am trecut intr-o lume de visare si m-am gandit ca ce m-ai ajutat tu sa desenez e atat de frumos incat ar sta bine numai pe o fata cu ochii migdalati si genele de caprioara, pe o toamnă târzie, pe o femeie. ,, surprinzator de albastre\"- de mult, aveam culoarea asta in simtiri. De ce? Pentru ca ma gandeam ca o astfel de stea nu poate fi decat pe-un cer senin. Dar s-a schimbat de atunci, nu? ,, azi ai în dreptul umbrei o cruce\\ vie\\ cu umerii aplecati a ploaie\". Cerul e mai negru acum. Ultimile doua versuri imi sugereaza o pregatire de zbor ,, în cumpăna pieptului niciodată deschis\\ tăcerilor\". Cu totii ne purtam povara crucii vie in suflet. Cred ca nu mai trebuie sa spun cat mi-a placut, nu? Iti dau steluta crescuta pe mijlocul fruntii mele. O meriti. Sper sa primesti si altele.

Imi place calatoria asta chiar daca-i pe rana. E o durere sublima transfprmata in poezie. Si cat de muzicala este! Poezia m-a cucerit inca de la primul vers ,,Si parcă te văd prin iarba ce crește lichidă\", iar apoi in finalul strofei repetitia copacilor este de bun augur, creeand o aura specifica magicului, visului: ,,trecînd printre copacii de cridă,/printre copacii de sticlă trecînd.\"; de asemenea, o alta imagine realizata superb este verdele ochilor ei- seva din care-si trage culoarea frunza. M-a incantat si finalul ,, Tu mi te-ai rupt de pe gura flămândă/ atentă călcînd pe minut, pe secundă\". Suna ca o despartire trista atent planuita, nevazuta de cel pofticios de iubirea. Citit si placut.

E o poezie incantatoare plina de sensuri toate cu un singur drum: iubirea. Senzatia este de vis pierdut, de iubire nostalgica pana in ultimel versuri: te-ai impletit iubire. Este vorba de incercarea unei imunitati la iubire(!?)Prima strofa curge de la vis la o ramura uscata. Urmatoarea strofa imi place cel mai mult, de la ,,ciorchinele zilei se desface din crematorii\" ajungandu-se la ,,torsul diminetii-n muguri vii\". Cu alte cuvinte de la moarte la viata. Apoi am remarcat versurile ,, parfum intepator de umbre reci
ce-mi strajuie zidirea\" care-mi sugereaza o oarecare raceala la iubire ca mod de aparare din pricina campului semantic de cuvinte: umbre, rece, strajuie, zidire. Ultima strofa este un fel de trandafir ramas fara spini in fata iubirii. Iubesti cand toate simturile din poezia ta se impletesc. E o nuanta blagiana aici. Mai trec,n_sinddariani

Stil simplu si imi place in special ultimul vers repetat de cateva ori in poem. tu ai plecat, sau nici nu ai venit? De asemenea, ironia face textul usor de parcurs. M-a-ncantat mai ales autoironia ,,ciudat poet! ciudata poezie!... sa fii cu toamna-n gand\\cand e atata vara pe pamant!\"

Mi-a placut poezia. Trebuie dezvoltata ideea. Ar iesi ceva foarte frumos, un poem tare reusit. Si atunci vei putea spune cu mandrie: Da, e al meu! E poemul meu!... :)))

Un articol de citit. Parca simt deja intreaga dragoste pentru teatru a d-nei Maia Morgenstern. Extraordinar cata smerenie pot sa aiba oamenii acestia care dau tot ce pot pe scena si acum pentru tinerii iubitori de teatru. Cat despre auto-victimizare intr-adevar merita de meditat oricene am fi.

Poema excelenta cu roz culoarea mortii, a sangelui. Eu am remarcat strofa a treia si ideea mainilor. Ai brodat bine poemul cu fiecare ata de orice culore. Placut impresionat.

A ramas prea disecata; din moment ce tu crezi ca n-ai fortat contrastul expresiei pe care n-am apucat s-o vad trebuie sa crezi in poezia ta, mai ales, ca nu s-au adus argumente viabile.

Nici nu e Blaga spus putin altfel.

1.Nici macar nu exista poeti, ci doar poezie, care se gaseste atat virtual cat si paper. Diferenta este mirosul de hartie, palpabilitatea in dauna sau beneficiul vizionarii chiar a recitarii sau a alegerii unui fundal.
2.,,Dezavantajul” poeziei virtuale ar fi ca se tasteaza mult mai usor decat ,,a scrie” si unii tind sa bata campii, sa impodobeasca, dar... Dar daca e un autor serios stie cum sa scrie si acesta e de fapt un avantaj. Aici tine de relativitate. Probabil doza de influenta e mai mare virtual decat pe hartie si poate poetul ar tinde sa mearga pe calea lui.
3.E o intrebare gen literatura va fi pentru totdeauna? Atata timp cat omul comunica si simte va exista si cum evoluam vom trece de la hartie la virtual si cine stie ce ne mai rezerva viitorul.

Intr-adevar e si acel ,, mai exact\"; cu totii stim ca e un pleonasm si ca ele isi pot avea rolul in poezie, insa nu si in cazul de fata. Poate fi inlocuit, dar nu tin sa vorbesc pentru poet.

Cautare intr-o poveste a copilariei, cu Hansel, unde copacul nu mai recunoaste eul si din pricina fumului( ridica din umeri) si regasire in alta poveste in femeia care ,, pășește fugar spre iarba frumuseții\". Imagini de retinut, metafore transfigurand visul si iluzia si ciclitatea asigurata de prezenta copacului ca element al eternitatii.