Aurora Luchian

Sus, în vârf de fag bătrân, Un guguștiuc tremurând Și-un pițigoi înfoiat, Discută despre iernat: -Frate, iarna-i aspră tare Degerăm în cuibușoare! Făr\'un pufușor, un pai, Ce ne facem noi,

Pe la prânz o nucă mică A simțit că din pom pică. Coaja verde-o părăsi Dezgolită se-ngrozi! Când aproape solu-atinse, Biata, ochii își închise. Dar nu se strivi deloc Deși auzise:

Vânăta Ce credeți asta-i culoare? Vânătă-i de supărare! Chiar de lumea o iubește, Tot vânătă se numește! Morcovul Eu m-ascund bine-n pământ, Frunza-verde-o port în vânt. Delicat și

Două gâște mai înfipte, Au sărit parcă-au fost fripte, Când cocoșul a luat Patru boabe la gânsac. Și în țarc doi mielușei, Sunt pretențioși și ei. Se bușesc așa de tare, Nici nu știți

Amabilitate În guvern, nesăbuiți, La ghișee, obosiți. Dar la bănci, amabili toți, Ne iau pielea pe...bucăți! "Cu musca pe căciulă" Musca, ființă incultă, Enervantă și fudulă, Așa fără

Dragii mei,Domnul iubește Pe copii cuminței. De orice rău îi ferește Chiar și pe obrăznicei. Fiecărui copilaș Milostivul, Dumnezeu, I-a dat câte-un îngeraș Ca să-l apere de rău. Copilul

Știți ce-i apa? Ce să fie? Un lichid ce-mi place mie! Vitală, căci fără ea, Viață nu ar exista! Lichidă și incoloră, Fără formă, inodoră, Susură de la izvoare, Și se "plimbă"

Soarele bate-n fereastră, Mângâie căsuța noastră. E micuță, dar curată, Îngrijită, împrospătată. În zori, iute mă trezesc, Camera-mi aerisesc. Și deschid fereastra-ndat', Să intre aer

Iar ne părăsiți cocoare Minunate călătoare! Abia parcă-ați apărut Timpul repede-a trecut! Mai ieri v-am văzut venind Cârduri multe, rând pe rând. Astăzi, privesc cu durere, Cum plecați

-Greieraș, lasă chitara Că nu e veșnică vara! Nu vezi frunza-ngălbenită Cum tremură și-apoi pică? -Panicoasă mai ești dragă Este vreme de zăbavă! Toamna va fi lungă tare Mai am timp pentru-o

Vânt nervos și ploi mărunte, La câmpie și la munte. Ierburi moarte, pomi pustii, Ruginește frunza-n vii. Cu răceli și guturai, Greierașul spune: "Vai, Mi-a udat fracul subțire, Tremur că-i

De sub frunze-ngălbenite S-a ivit un gândăcel, Cu tălpile umezite Și-i uimit că-i singurel. -De ce-i stratu-atât de rece? De ce-s frunzele căzute?! Niciun gândac nu mai trece Iar vântu-i

Se ivesc din tufe reci Pălării. Ba nu-s ciuperci! Noroc de pălărioare Că le apără de soare. Le-aș culege că-s gustoase Dar mi-e milă că-s frumoase. Și-apoi văd și o făptură Ce stă lejeră la

Adio, dragă grădiniță! Vă las, rochiță și fustiță! Adio, păpușică mică! Cu bine, pufos iepurică! De urechi eu te târam Când la grădi te luam. Însă de-acuma în ghiozdan, Voi pune un

Orice omenii-și împart Orice lucrușor. Dar voi păsări ați scăpat Că sunteți în zbor. Totu-n lume e-mpărțit Munți, ape, câmpii. De la lucruri mari la mici Voi nu puteți fi. Fericite

Indezirabili, inculpați, Că plătim toți, vieții, "chirie", Să nu mai rostiți: "Suntem frați"! Cu-acest popor în agonie! S-a extins o boală gravă, În guvern, și nu-i de glumă, Mitomanie se

Mitingiți? Chiar m-ați uimit! Nu aveți pic de rușine? Cei de "sus" au ațipit, Ori mimați, ori șoapte line! Mult s-au mai jertfit străbunii Să te apere de hoți! Românie, azi, ca hunii, Te

Ghiță, veteran în sat, Tare greu s-a cocoțat În vârf la dudul bătrân. Maria trecând pe drum, Urmărește bătrânelul Cum strânge cu-ncetinelul, Frunzele mai tinerele. Oftează:\"Păcatele mele S-a

Furnica-i răutăcioasă Mi-a spus:-Singurel o casă?! Noi locuim mii și mii Bunicuțe și copii Și surori,frați și părinți Însă voi vă lăfăiți. Ce să știe o furnică... Că atunci când seara

Tanti Leana-i necăjită! Moșul ei, nenea Mitică, A luat ieri de la târg, O slăbătură de murg, Ciolănos și jerpelit, Și cu mersu-mpleticit. -Ești "Cap sec!" îi zice Leana, Irosiși banii

Bântuie iar prin grădină Scormonind la rădăcină, De măr dulce sau de prun. Moș Anton trece pe drum Și uimit prin gard privește, Șoptind un "Doamne ferește! Săracu' a-nnebunit, De când a

Mă cuibăresc la tine mamă, La pieptul tău cel cald Și tare-mi ești măicuță dragă, Dar și eu îți sunt drag! Și îmi răsfiri părul bălai Iar eu mă strâng de tine, Aici e colțul meu de Rai Aici

Neuroni pe criză -Ai neuroni de găină Minte proastă și puțină! El, făcând o analiză: -Fac economie-i...criză! Consens Conlucrând de-aproape-un veac În final au decretat: -Eu, neuron

Pinguinul În frac mereu aranjată Și cu mersul legănat, Cine-i pasărea stilată Răspunde-mi de ai aflat! Pisica Cu mustăți și cu gheruțe Pândește pe șoricei, Însă și pe vrăbiuțe Cine o