Aurora Luchian

Doamne, vezi cât sunt de mic? Te rog să mă faci voinic, Liniștit și sănătos, Să fiu și eu de folos. Prin îngerașul primit, Mă simt mereu ocrotit. Și ferit de tot ce-i rău, Când sunt trist

Constatare Șușoteau vreo cinci amici, Despre unul din școlari: -E bogat în note mici, Și sărac în cele mari! Învățatul mecanic Cu un școlărel, Melinte, Se-ntâmplă ceva bizar. Nu s-a

Preotul Omul-Sfânt ce-ncreștinează Prunci, ori leagă cununii, Care-ți cântă și-n amiază, Când te "duci" de printre vii. Soacra O mamă împrumutată, Ce gunoiul îți arată, Pe mobilier, sub

Transparent și zăpăcit, Vântul trece prin zăvoi, Salutând pomii grăbit, Îi suflă lăsându-i goi. Cioara șade zgribulită, Scuturând din când în când, O negricioasă aripă, Parcă pe vânt

Blândețea bețivului Vecina-și laudă iar soțul: -Am un bărbat blând-un pisoi! Nu pleacă la crâșmă ca hoțul Că-i amorțit lângă...butoi! Acompaniament Aghezmuit în cârciumioară Tot lălăia

Lacrimile curg mărgele Din ochii fetiței mele! Curg picuri de rouă mici De la drăgălași pitici. Ce șiraguri de izvoare Pe scumpele fețișoare! Câte lacrimi au vărsat? Limpezi; izvoraș

Bine te-am găsit, iar școală! Iată, am venit și eu, În hăinuțele de gală Să fiu prezent la careu! Știți cât sunt de fericit Am crescut mai mare! Și privesc neliniștit, Spre

Cînd ai șapte ani de-acasă, Critica-i dreaptă, aleasă! Dar atunci când îți lipsesc, Treci pe jargon românesc! El, șacal, iar eu o pradă! Dă târcoale-n jurul meu, Șnapan, hoțește la

Stau la umbră, sub un pin: Iepuri, lupi, arici, Martin Și vulpița cea roșcată, La distanță...acuzată! -Moș Martin, știu din poveste, C-ai avut o coadă mare! Te rugăm, hai povestește Că-i

Sus, în vârf de fag bătrân, Un guguștiuc tremurând Și-un pițigoi înfoiat, Discută despre iernat: -Frate, iarna-i aspră tare Degerăm în cuibușoare! Făr\'un pufușor, un pai, Ce ne facem noi,

Pe la prânz o nucă mică A simțit că din pom pică. Coaja verde-o părăsi Dezgolită se-ngrozi! Când aproape solu-atinse, Biata, ochii își închise. Dar nu se strivi deloc Deși auzise:

Vânăta Ce credeți asta-i culoare? Vânătă-i de supărare! Chiar de lumea o iubește, Tot vânătă se numește! Morcovul Eu m-ascund bine-n pământ, Frunza-verde-o port în vânt. Delicat și

Două gâște mai înfipte, Au sărit parcă-au fost fripte, Când cocoșul a luat Patru boabe la gânsac. Și în țarc doi mielușei, Sunt pretențioși și ei. Se bușesc așa de tare, Nici nu știți

Amabilitate În guvern, nesăbuiți, La ghișee, obosiți. Dar la bănci, amabili toți, Ne iau pielea pe...bucăți! "Cu musca pe căciulă" Musca, ființă incultă, Enervantă și fudulă, Așa fără

Dragii mei,Domnul iubește Pe copii cuminței. De orice rău îi ferește Chiar și pe obrăznicei. Fiecărui copilaș Milostivul, Dumnezeu, I-a dat câte-un îngeraș Ca să-l apere de rău. Copilul

Știți ce-i apa? Ce să fie? Un lichid ce-mi place mie! Vitală, căci fără ea, Viață nu ar exista! Lichidă și incoloră, Fără formă, inodoră, Susură de la izvoare, Și se "plimbă"

Soarele bate-n fereastră, Mângâie căsuța noastră. E micuță, dar curată, Îngrijită, împrospătată. În zori, iute mă trezesc, Camera-mi aerisesc. Și deschid fereastra-ndat', Să intre aer

Iar ne părăsiți cocoare Minunate călătoare! Abia parcă-ați apărut Timpul repede-a trecut! Mai ieri v-am văzut venind Cârduri multe, rând pe rând. Astăzi, privesc cu durere, Cum plecați

-Greieraș, lasă chitara Că nu e veșnică vara! Nu vezi frunza-ngălbenită Cum tremură și-apoi pică? -Panicoasă mai ești dragă Este vreme de zăbavă! Toamna va fi lungă tare Mai am timp pentru-o

Vânt nervos și ploi mărunte, La câmpie și la munte. Ierburi moarte, pomi pustii, Ruginește frunza-n vii. Cu răceli și guturai, Greierașul spune: "Vai, Mi-a udat fracul subțire, Tremur că-i

De sub frunze-ngălbenite S-a ivit un gândăcel, Cu tălpile umezite Și-i uimit că-i singurel. -De ce-i stratu-atât de rece? De ce-s frunzele căzute?! Niciun gândac nu mai trece Iar vântu-i

Se ivesc din tufe reci Pălării. Ba nu-s ciuperci! Noroc de pălărioare Că le apără de soare. Le-aș culege că-s gustoase Dar mi-e milă că-s frumoase. Și-apoi văd și o făptură Ce stă lejeră la

Adio, dragă grădiniță! Vă las, rochiță și fustiță! Adio, păpușică mică! Cu bine, pufos iepurică! De urechi eu te târam Când la grădi te luam. Însă de-acuma în ghiozdan, Voi pune un

Orice omenii-și împart Orice lucrușor. Dar voi păsări ați scăpat Că sunteți în zbor. Totu-n lume e-mpărțit Munți, ape, câmpii. De la lucruri mari la mici Voi nu puteți fi. Fericite