Aurora Luchian

În cămară la bunica, Unde își ținea brânzica, A intrat un șoricel, Îndrăznețul Norocel! A urcat pe-o policioară, Mirosindu-i a jumară, Și descoperi hoț mic, Lapte dulce-ntr-un ibric. Băgă

Pont bun! Nu-ți permiți porc de Crăciun? Să-ți dau gratis, un pont bun! Când îl pârlește vecinii, Să adulmeci precum câinii! De Ignat Nu sacrifică-n Ignat Niciun curcan, că-i

Astru-n boltă dogorește, Cireșul s-a-mbogățit, Lanul lent se aurește, Teiu-n flori e-nsuflețit. (vara) Maci în lanuri, pe câmpie, Razele mă pârjolesc, Balta l-a scăldat mă-mbie, Și cireșul

Sunt un copac rămas fără pădure, Și-am căutat-o pân* am obosit, Ori s-a ascuns de drujbe și secure, Sau a jelit până s-a irosit… Mă plimb ducându-mi crengile în brațe, Și mă lovesc mâhnit de

Bolta răsturnă în taină, Roi de stele de argint, Pomilor ca-ntr-un alint, Le-a pus și căciuli și haină. Uite ce plutiri pufoase, Cine le-o fi plăsmuit? Peste solul ghemuit, S-au depus în

Cu manta din frunze moi, Cu ochii ce plâng rugini, Peste câmp cu mărăcini; Pleacă toamna prin noroi. Pleacă și Brumar, vă spun, Târșâind bocancii grei, Și se duce vrei, nu vrei, Călcând

Așa darnică ca tine Toamnă, nu am mai văzut! Tot ce-aduni, e pentru mine, Mi le dai făr\' de-mprumut! Ne oferi pomi încărcați Cu fructe dulci, aromate; Uite-i par împovărați Că-s multe,

Din mugur de rămurică M-am făcut o floricică. Apoi floarea a picat, Și-un fruct, verde, m-am format! Apoi încălzit de soare, Am crescut un pic mai mare. Zi de zi, lună de lună, Și-am ajuns o

Plouă. Eu, captiv în casă, Mă foiesc, sunt plictisit, Niciun rost nu mi-am găsit, Ia să mă cocoț pe masă! De aici, în zbenguială, Fac un salt până pe pat, Cât pe ce să cad în cap, Ina-mi

Peste prafu-ncins de soare, O vântoasă călătoare, Se apropie șireată, Și-l înhață și îl saltă, Și îl puse peste grâne. Lanul face foșnet, dune, Ca o mare nisipoasă; Și-n calmare lent, îl

Peste codru trece vântul, Răsucind un vârf de pin, Cerul își lăsă veșmântul Ce a fost cândva senin. A-mbrăcat înspre pripoare, Unul gros, încenușat, Și-a pus ghete în picioare, Gata-i

Fulgi pufoși, ca-ntr-o poveste, Vin din boltă, în cascadă, Zburdă-n câmp, pe deal, pe creste, Veni iarna, nu-i șaradă! Flori de gheață râd pe geamuri, Mantii înțolesc pământul, Prin

Iată vine străbunica, cu un telefon mai vechi, Și îl ceartă pe bunicul că e tare de urechi: - Ai surzit de tot copile, te-ai tâmpit, ești o fosilă! N-auzi soneria asta? Dac-ar trece vreo

Vară, dacă pleci cumva, Nu lua căldura ta, Nu goni pe cântătoare, Că-o să plâng cu opt izvoare! Vară îmi iei din câmpii Fluturașii cei zglobii, Culoarea din floricele, Și-i lași toamnei

Gerul aspru-a arătat, Că e meșter l-a pictat. A creionat în fereastră Floricele pentru-o glastră! Ioana, o copiliță, Vrea să-și pună în cosiță, Florile de danteluță, Văzute la

Peste aripi de tăceri așternute-n taină, rânduri, Prin miresme, adieri, îmi așez roua din gânduri, Limpede, pură și rece, cu un gust răcoritor, Mă clătesc în infinituri să scriu vers

Toamna mi-a cărat în cârcă verile înspre apus, Că sunt multe sau puține...să decidă Cel de sus; Prin înnegurarea zilei și prin nopți prelungi și oarbe, Și le-ascunde în rugină și din energii le

Sus, pe coșuri de cărbune, Iarna, căpăcele, pune, Într-o noapte nesfârșită, Apoi a plecat spășită. Dar se înturnă, nu-i șagă, Căci uitase o desagă S-o deșarte ca în basme, Salvând noaptea de

Fulgi și zarvă, râs, magie… Ce-i atâta gălăgie Pe drumeagu-ngust din sat? Parcă ceru-a revărsat Prin ninsoare, și copii, Mulți și veseli și zglobii. Uite-i prin troiene albe, Printre pomi

Pică ploaia în inele, Peste dorurile mele, Și mă-mbie-n chip și fel, Să pun mâna pe penel, Să pictez natura udă, Da nu vrea să mă audă, Eu nu-s pictor, ci poet, Și voi scrie pe

Frumoasă-i și actoria, Dar iubesc geometria. Iată cercul, rotund, mare, Niciun colțișor nu are! Colegul, m-a fascinat, Un trapez a desenat Și o formă ascuțită, Ce triunghi e denumită. Marius,

Pun capul pe mâna mamei Și cad iute-n somn. Cât o fi perna de moale, N-aș putea s-adorm! Pe ea, visele sunt dulci, Limpezi și ușoare. Oare când a trecut noaptea, Că-i atât de mare!!! Simt

Peste codri rebegiți, De frunzișuri vitregiți, Au venit fulgii îndată, Și au pus haină brodată, Peste arbori, râu, prin sat, Numai dalb au revărsat. Cu un fulg pe moț de fes, Frumușel ca