Aurora Luchian

Greierașul Cărbunaș, Mestecând un colțunaș, Se foiește, n-are stare, E răpus de întristare, Că de-o zi și jumătate, Ploaia cade, vântul bate. De sub scaiul ciufulit, Iese un hârciog

Tare-s mândru de tăticu! Cu-ncântare zise Nicu. Blând și harnic, priceput, Ca el, altul n-am văzut! Știți ce multe lucruri face? E destoinic și n-am pace Până n-o s-ajung ca el, Doar să

Vulpea, măiastră șireată, Jubila în sinea ei: "Dacă-am păcălit odată Pe Martin, cred că Grivei, Va fi sigur mai naiv Și-l voi înșela mai iute; Când cu pas suav, lasciv, Mă voi undui prin

În cămară la bunica, Unde își ținea brânzica, A intrat un șoricel, Îndrăznețul Norocel! A urcat pe-o policioară, Mirosindu-i a jumară, Și descoperi hoț mic, Lapte dulce-ntr-un ibric. Băgă

Pont bun! Nu-ți permiți porc de Crăciun? Să-ți dau gratis, un pont bun! Când îl pârlește vecinii, Să adulmeci precum câinii! De Ignat Nu sacrifică-n Ignat Niciun curcan, că-i

Astru-n boltă dogorește, Cireșul s-a-mbogățit, Lanul lent se aurește, Teiu-n flori e-nsuflețit. (vara) Maci în lanuri, pe câmpie, Razele mă pârjolesc, Balta l-a scăldat mă-mbie, Și cireșul

Sunt un copac rămas fără pădure, Și-am căutat-o pân* am obosit, Ori s-a ascuns de drujbe și secure, Sau a jelit până s-a irosit… Mă plimb ducându-mi crengile în brațe, Și mă lovesc mâhnit de

Bolta răsturnă în taină, Roi de stele de argint, Pomilor ca-ntr-un alint, Le-a pus și căciuli și haină. Uite ce plutiri pufoase, Cine le-o fi plăsmuit? Peste solul ghemuit, S-au depus în

Cu manta din frunze moi, Cu ochii ce plâng rugini, Peste câmp cu mărăcini; Pleacă toamna prin noroi. Pleacă și Brumar, vă spun, Târșâind bocancii grei, Și se duce vrei, nu vrei, Călcând

Așa darnică ca tine Toamnă, nu am mai văzut! Tot ce-aduni, e pentru mine, Mi le dai făr\' de-mprumut! Ne oferi pomi încărcați Cu fructe dulci, aromate; Uite-i par împovărați Că-s multe,

Din mugur de rămurică M-am făcut o floricică. Apoi floarea a picat, Și-un fruct, verde, m-am format! Apoi încălzit de soare, Am crescut un pic mai mare. Zi de zi, lună de lună, Și-am ajuns o

Plouă. Eu, captiv în casă, Mă foiesc, sunt plictisit, Niciun rost nu mi-am găsit, Ia să mă cocoț pe masă! De aici, în zbenguială, Fac un salt până pe pat, Cât pe ce să cad în cap, Ina-mi

Peste prafu-ncins de soare, O vântoasă călătoare, Se apropie șireată, Și-l înhață și îl saltă, Și îl puse peste grâne. Lanul face foșnet, dune, Ca o mare nisipoasă; Și-n calmare lent, îl

Peste codru trece vântul, Răsucind un vârf de pin, Cerul își lăsă veșmântul Ce a fost cândva senin. A-mbrăcat înspre pripoare, Unul gros, încenușat, Și-a pus ghete în picioare, Gata-i

Fulgi pufoși, ca-ntr-o poveste, Vin din boltă, în cascadă, Zburdă-n câmp, pe deal, pe creste, Veni iarna, nu-i șaradă! Flori de gheață râd pe geamuri, Mantii înțolesc pământul, Prin

Iată vine străbunica, cu un telefon mai vechi, Și îl ceartă pe bunicul că e tare de urechi: - Ai surzit de tot copile, te-ai tâmpit, ești o fosilă! N-auzi soneria asta? Dac-ar trece vreo

Vară, dacă pleci cumva, Nu lua căldura ta, Nu goni pe cântătoare, Că-o să plâng cu opt izvoare! Vară îmi iei din câmpii Fluturașii cei zglobii, Culoarea din floricele, Și-i lași toamnei

Gerul aspru-a arătat, Că e meșter l-a pictat. A creionat în fereastră Floricele pentru-o glastră! Ioana, o copiliță, Vrea să-și pună în cosiță, Florile de danteluță, Văzute la

Peste aripi de tăceri așternute-n taină, rânduri, Prin miresme, adieri, îmi așez roua din gânduri, Limpede, pură și rece, cu un gust răcoritor, Mă clătesc în infinituri să scriu vers

Toamna mi-a cărat în cârcă verile înspre apus, Că sunt multe sau puține...să decidă Cel de sus; Prin înnegurarea zilei și prin nopți prelungi și oarbe, Și le-ascunde în rugină și din energii le

Sus, pe coșuri de cărbune, Iarna, căpăcele, pune, Într-o noapte nesfârșită, Apoi a plecat spășită. Dar se înturnă, nu-i șagă, Căci uitase o desagă S-o deșarte ca în basme, Salvând noaptea de

Fulgi și zarvă, râs, magie… Ce-i atâta gălăgie Pe drumeagu-ngust din sat? Parcă ceru-a revărsat Prin ninsoare, și copii, Mulți și veseli și zglobii. Uite-i prin troiene albe, Printre pomi

Pică ploaia în inele, Peste dorurile mele, Și mă-mbie-n chip și fel, Să pun mâna pe penel, Să pictez natura udă, Da nu vrea să mă audă, Eu nu-s pictor, ci poet, Și voi scrie pe