Mândru sunt de tatăl meu!

cu un tată ... model!


La titlu, nu cred că e necesar să apară numele autorului...!

Propun câteva schimbări în text:

Tare-s mândru de tăticu!
- Cu-ncântare zise Nicu -
Blând și harnic, priceput,
Ca el, altul n-am văzut!

Știți ce multe lucruri face?
E destoinic și n-am pace
Până n-o s-ajung ca el,
Doar să cresc, sunt mititel!

Eu sunt bun și îl cinstesc,
Îl ascult, mult îl iubesc;
El mereu e lângă mine,
Și-mi dă sfaturi doar de bine.
*
În curând vei fi bărbat
-Spune tata-nseninat -
Ești un fiu model ca mine,
Deci, mă pot mândri cu tine!

Lecturat cu amintiri plăcute... despre ambii părinți...!
Mult succes!

Mă bucur enorm să te recitesc!
Te invidiez pentru puritatea trăirii copilărești.
Încă o dată remarc cât este de greu să scrii pentru copii.
Dacă nu ai păstrat candoarea privirii prin ochii de copil este aproape imposibil să scrii pentru copii!
Felicitări!

Și eu sunt încântată de trecerea
dumneavoastră, domnule Gongu!
Vă mulțumesc mult!
*
Aurora, aceeași stimă deosebită

nu mai scrieți stop aici și oriunde stop oribil stop totul stop

Nu vă mai treceți numele în titlu. E titlul poeziei, nu biografia autoarei. E e de prost gust. Pentru că se vede oricum autorul. E de genul ... dacă nu-i fudul...