Aurora Luchian

Prin fereastră văd pustiul într-o primăvară caldă, Când noi respirăm sub mască, fiindcă molima se scaldă Peste tot, având complice virusul cel asasin, Și ne ia părinți, copiii…ce se sting în pat

Viața-mi ia și din puțin, Aș mustra-o, da m-abțin... Mușcă, trage până rupe, Pune sângele în cupe, Să îl soarbă ca pe vin, Nu crâcnesc, mă rog, și-nchin. Ca o undă violet, Îmi trec zilele

Cât am stat sub coasa morții, sub blesteme de jertfire, N-am putut să-mi șterg din lacrimi, brațele-mi erau zidite; Le-am lăsat să curgă-n mine, în străfund să se răsfire, Și-am răbdat tăișul

Din culcușul cerului, Din trăistuța norului, A scos iarna, stea cu stea, Și le-a pus peste vâlcea. Peste negre arături, Câmpuri, dealuri și păduri, Iar la munte-i ca în Rai, Uiți și frig, și

Unduindu-se o vulpe Rotind coada cu finețe; Așezând cu șarm, în cupe, Silicoanele mărețe, Ridicând suav, fustița, Un petec de pânză rară! (O șmecheroaică lelița!) Transparentă și ușoară, Se

Bântuie iar prin grădină Scormonind la rădăcină, De măr dulce sau de prun. Moș Anton trece pe drum Și uimit prin gard privește, Șoptind un "Doamne ferește! Săracu' a-nnebunit, De când a

Doamne, strigă omenirea, și parcă te-ai supărat Că ne-am înrăit de lacomi, răzvrătiți ne-am depărtat De cuvântu-ți și blândețea, bunătatea ce ne-ai dat, Ne-ai iertat, și-am tot greșit…încă Doamne,

Să pleci o zi din viața mea, Pământu-ntreg aș răscula! Când aș striga numele tău, Din deal aș face adânc, hău! * Aș răscoli pe fund de mare, Pe munți aș fi "cățărătoare", Și m-aș târâ-n

Cască iarna, somnoroasă, Focu-i stins și soba rece, ”Aoleu, ce se petrece?” Se-ntrebă cu o grimasă. A privit pe geam, afară, Și rămase uluită, Se mustră:”Ce conduită! Dorm și-afară-i

Dospind soarele, căldură, Să coacă săgeți fierbinți, Respirând greoi pe gură, Sclipindu-i lucioșii dinți, Îi zâmbi Verii cu dor, De se-mbujoră ușor. . Nu știu ce făcu, dar parcă, Îi privi

Din vară răzbat suspine... N-are cer senin, nici soare, Crezi că toamna în ea, vine, Plouă, e vânt și răcoare. . Se zvoni că-n munți, pe creste, Ninge, este frig, ori ceață. Cu așa nătângă

Vânăta Ce credeți asta-i culoare? Vânătă-i de supărare! Chiar de lumea o iubește, Tot vânătă se numește! Morcovul Eu m-ascund bine-n pământ, Frunza-verde-o port în vânt. Delicat și

Vino azi, dacă ți-e dor, În visul copiilor. Și-o să guști, dacă mai stai, Strop din colțul meu de Rai. . E-ntâi iunie și-i zor Că-i ziua copiilor. Freamăt, raze, tril și flori, O feerie de

Bieții slabi cu sentimente, Au ajuns marionete, În mâini puternice, "grele", Mulaje de zece stele! * Metodic te răsucesc, Cum le place, când doresc, Nici nu simți că ești purtat, Controlat,

Un suflețel, un înger, c-un mare handicap, De mamă se agață și ușor s-a săltat. Măicuța, grijulie, în brațe îl ridică: -Arată-mi te rog, cerul, steluțele mămică! Mi-ai spus că-s luminoase și

Transparent și zăpăcit, Vântul trece prin zăvoi, Salutând pomii grăbit, Îi suflă lăsându-i goi. Cioara șade zgribulită, Scuturând din când în când, O negricioasă aripă, Parcă pe vânt

Doamne, vezi cât sunt de mic? Te rog să mă faci voinic, Liniștit și sănătos, Să fiu și eu de folos. Prin îngerașul primit, Mă simt mereu ocrotit. Și ferit de tot ce-i rău, Când sunt trist

Parcă-s trib de amazoane! Cu ochii pe telefoane, Fug chiaune din ogoare, Un sobor de ”prășitoare”. Gâfâie Tuța și Tinca, Ana își pierdu opinca. Vera șchioapă și mioapă, Huștiuliuc! într-o

În răscrucea dimineții, Pământul a plâns cu rouă. Cântă într-un cor sticleții, Bucuroși de ziua-nouă, Iar ciocănitoarea-n fag, Îl consultă. Doctor Mag! . Rândunelele vioaie, Au ieșit din

Brotacului de pământ, Îi trecu un ghiduș gând: “Ce-ar fi să testez un lac, Cum face orice brotac?” Þup! se-avântă pe pervaz, C-auzi o rață, azi, Că-i un lac grozav, în casă,

Pe fundul unei râpi abrupte, pustiite, Stă o lupoaică-mamă, cu labele zdrobite, C-a zgrepțănat pământul cu multă-ncrâncenare, Ca să-și îngroape puiul, voinicul său, cel mare! * Într-o

Cerne iarna, gospodină, Pulbere dalbă și fină. Iar pe geamuri pune flori, Croșetate doar în zori. - Peste sate aninată, De spate ușor plecată, Varsă văluri, și iar varsă, Făcând lumea