aurelia chircu

Adevarul e ca boala ce ma ruineaza, nu-mi permitea sa am o viata. Racila asta face din mine un handicapat ; depind de cei din jurul meu si asta ma deranjeaza. Nu suport sa fiu neputiincios... Desi

“ < Cine si ce sunt ? > Hm... Grea întrebare... O întrebare cu multe răspunsuri, așa cum e normal, doar că răspunsurile mele nu se aseamănă deloc cu cele la care te-ai putea aștepta. Sa spun ca

\" Detestam supa de rosii si tocmai acest fel culinar pregatise gazda pentru cina. I-am multumit politicos si m-am retras în camera noastra, gândindu-ma ca aveam sa comand mai târziu niste paste

I Esind de la Stelianos, cei patru se acoperiră bine cu pelerinele, căutând să se protejeze de asprul vânt ce le biciuia obrajii. Rufio trimise echipa să supravegheze castelul, timp în care el și

OROLOGIUL de la Animus Honesta batea orele sapte. Flavian se trezi cu un soi de agitatie nervoasa. Dupa bataile ceasului isi dadu seama ca nu dormise mai mult de trei ore; se simtea epuizat atat

Acelaºi policandru cu lumanări de spermanþet, a cărui intensitate luminoasă îi rănea pupilele ºi salivaþia greþoasă a publicului masculin, ce l-ar fi devorat ca niºte hiene, dacă ar fi reuºit numai

U rgia care se abatuse peste oras avu o mai mica intensitate in zona unde se gasea pensiunea, dar tot le aminti chiriasilor mai tematori de cutremurele din lumea din afara. Aeternumul nu cunostea

Firicelul enervant ce i se prelingea pe ceafa, cazand apoi cu zgomot surd pe hartia din poala, avertiza ca mantaua ce-l acoperea, trebuia inlocuita curand cu una noua. Baiatul isi sterse gatul,

Trezirea se produse cu o bruschete care duru. Inima ii zvacnea de abia mai putea sa rasufle si-si simtea gura plina de un gust indefinibil si totusi atat de cunoscut si de necesar… Era ca si cum

P arasind Butoiul Spart, nemuritorii se indreptara spre targul de An Nou , ce se deschisese in acea dimineata si avea sa tina pana in zori. Desi ii placea sa admire tarabele pline si era sigur ca

Îi displăcea amarnic statul la pândă. Să-l pui pe un nestatornic ca el de strajă însemna să-l condamni la o cruntă plictiseală pe care acesta, răsfățat cum era, ar fi putut-o crede mortală. Iar

- Trebuie să recunosc că de&ordm;i &thorn;in mult la băiatul ăsta, nu-mi place deloc că s-a trezit tocmai acum, se destăinui Evlampionis, pe când coborau scările. Când era suferind, stătea cuminte,

O chema Ileana, dar toata lumea ii spunea “ Lenuta ” , caci asa o alintau si pe nasa care o botezase, iar familiei i se paruse deplasat sa o strige altfel sau sa-i adauge un al doilea nume. Sau poate

Se zice ca demult, in zorii timpurilor, Zamolxis, stapanul dac al zeilor isi luase de nevasta o frumoasa zeita pe nume Enefora, ce-i daruise un fiu, Decaforus. Si cu cat treceau anii cu atat de

N imic nu-i amintea de Sărbători mai bine decat mirosul de arome al aluatului dospit, ce se cocea în brutăria de peste drum. Îl adulmeca cu nesat și îi plăcea să identifice fiecare aromă în parte,

Rufio lăsă în urmă-i fortăreaþa, ale cărei umbre se întindeau asemeni unor aripi uriașe peste colina smolită. Era constient ca distanta dintre castel si oricare alt punct al orasului era insuficienta

Evlampionis se crezuse îndeajuns de versat într-ale sufletului omenesc pentru a nu mai putea fi vreodată surprins de vreo acþiune a semenilor săi. ºi iată cum în acea noapte, lucrurile se precipitau

1) Cantarind din | Interviu | viata-i plina de pacat, Eu gasesc in blandul Louis un biet suflet intristat. Se aseamana cu-n inger, dar e demon otelit, Criminal cu gentilete, de

Bucovina, Bucovina, Mult ai plans si-ai fost straina, Departata de romani Si distrusa de pagani. Tot avutul tau frumos Bolsevicii ti l-au stors - Din bisericile sfinte Au facut grajduri de