regis de aeternum : cartile vrajitorului

U rgia care se abatuse peste oras avu o mai mica intensitate in zona unde se gasea pensiunea, dar tot le aminti chiriasilor mai tematori de cutremurele din lumea din afara. Aeternumul nu cunostea acest fenomen natural Dupa potolirea furtunii, acestia coborasera in salon si comentau cele intamplate. Toti inafara Lacargiei, care continua sa-si pastreze anonimatul, stand inchisa in camera ei. - Poate ar trebui sa urcam la papusa aia sa vedem ce-a patit, zise un domn vanjos, pe care Anul Nou il prinsese cu camasa patata de vin si scoasa pe jumatate din pantaloni. Ridica paharul spre balustrada scarii, de parca ar fi vrut sa-l inchine Lacargiei. Eu, unul sunt tare curios s-o vad pe micuta… acolo, in budoarul ei, adauga omul si ochii ii sclipira cu rautate. - Daca ar fi patit oarece, ar fi cerut ajutor, fu de parere o femeie blonda ce-si potrivea salul pe umeri, vadit deranjata de sugestia domnului. l- Presupun ca cel mai in masura sa urce la doamna artista este insusi proprietarul acestei pensiunii, spuse o doamna in varsta. Eh, eu ma duc sa ma culc acuma, mai zise ea, ridicandu-se de pe sofa, cred ca ne putem odihni cu totii… - Dumneata, matusa, ii reprosa betivanul, pentru noi, astia tineri abia a inceput petrecerea… - Lacargia e bine, nu va faceti griji pentru dansa… murmura un alt barbat. - Sa intelem ca vreti sa-I aduceti o ofensa doamnei ?... intreba un tanar ofiter, ridicandu-se brusc in picioare. - Nicio ofensa, ci purul adevar, zise omul cu calm. Aflati ca imediat dupa zvacnirea cutremurului, domnul violonist a intrat val-vartej in camera “ doamnei “ si e si acuma acolo. Se pare ca ceea ce vedem noi zilnic pe scena, vede si domnul Samir, in particular.. dar mai de aproape…. - Domnule, nu va permit asa ceva ! striga ofiterul. - Hai, lasati-o asa, facu omul cu sila, n-are rost, pudoarea si cavalerismul nu mai sunt la moda… Ofiterul isi inclesta pumnii amenintator, apoi se relaxa, uimit. In timpul certei dintre ei, intrasera in pensiune trei oamenii cu mantii cafenii, care la rostirea numelui indragit, li se spusese numarul camerei si acum se apropiau de scara. - ia uite, dom’le, doamna Lacargia are musafiri… zambi sardonic domnul cherchelit. Il lua de brat pe tanar si-l asezat pe sofa langa el. - Lasa, baiete, sunt destui care s-o apere pe frumoasa, stai tu linistit, si ii trimise o bezea femeii cu salul, care se agita pe marginea ei de fotoliu. Omul zambi multumit, stia ca doamna, asa tafnoasa cum parea, n-avea sa-i mai reziste mult… Rufio, Narcis si Lyan ajunsera la usa indicata de proprietar. Usa se deschise incetisor, dar trecura cateva secunde pana ce gazda ii primi inauntru. Oamenii de jos radeau déjà de indaratnicia artistei. - Cine sunteti ?.... intreba Lotus, mai crispat chiar decat cu o seara in urma. Purta acelasi halat albastru inchis, iar in spatele sau se ivi capul lui Samir ce-si tampona fruntea cu o batista. - Ave tu, om din Neanderthal ! saluta Narcis ironic. Suntem noi, ilotii lui unchiu-tau nostru… Sezi bland, tanti, suntem de-ai casei, si ii facu cu ochiul. Lotus ii privi nauc si ii lasa sa intre. - Suntem membrii ai organizatiei Stavrinos, il lamuri Rufio cu calm. - Da… imi cer scuze, nu sunt intr-o dispozitie prea buna… - Cu totii suntem tulburati din cauza celor intamplate, il linisti Lyan. - Si domnia sa ce-a patit ? intreba Narcis curios, aratand spre Samir. - Am auzit o bufnitura in camera Lacargiei si vrand sa ies din odaie, mi-am lovit capul de usa, recunoscu omul. Ma duc la mine… - Bine faci, domnu” , il petrecu Narcis spre iesire, apoi inchise usa in urma lui. - Mi se rasturnase bibeloul acesta, marturisi Lacargia, aratand un ou mare ide argint, incondeiat cu placute de platina, ce se gasea pe o masuta cu suport hexagonal si picioare aurite, lungi si subtiri, in stanga sobei. Rufio si Lyan se apropiara curiosi, Narcis se multumi sa-l priveasca de pe fotoliul unde se asezase neinvitat. - Ma tem ca in mintea mea e inca un haos, se scuza el, zambind cu tristete. Cunostintele mele se combina acum cu cele ale lui Endocartes si e destul de confuzional… Cred ca sunteti suparati pe mine, il stiati bine pe Elnur… - Hai, tanti, lasa politetea, facu Narcis, intinzandu-se cat era de lung, nimeni nu tinea la sceleratul ala ! Noi, cu atat mai putin. - N-am venit sa te pedepsim, il calma Lyan. - Dar nu ti se intampla asa de obicei, dupa ce… ucizi un Regis? se interesa Rufio. Lotus il privi uimit, apoi isi muta privirea catre Narcis. -. Cunostiile altor Regis-I imi dispareau din minte dupa cateva ore de odihna. Regis de Aeternum era special ; cand m-am trezit aseara, stiam chiar mai multe despre Elnur decat ieri noapte. - Cand te-ai trezit aseara ??... repeta Narcis. Rufio ii arunca o privire incruntata. - Bine, tac… Si, Stelianos stie ca esti nemuritor ?... - Vampir nascut din suferinta, il corecta Lyan. Deci, se hraneste cu razbunarea catre ucigasii surorii lui. - Niciodata n-am vrut sa produc suferinta, la randul meu, marturisi Lotus, sprijinindu-se de marginei sobei. Lyan si Rufio se asezara pe sofaua cu catifea cenusie. Eu nu vreau decat sa-mi termin cruciada, zambi el cu tristete. Dar dupa povestea cu Elnur, s-au schimbat multe… - Tocmai despre asta am venit sa vorbim, spuse Rufio. - Stelianos a trimis o echipa sa ma duca la organizatie. Stiu ca e seful vostru, dar se poarta foarte ciudat cu mine, ca sa nu zic ca poseda un egomism grozav… - Da, cunoastem defectul asta, il aproba Narcis. - Chiar el mi l-a prezentat pe Elnur, cu cateva zile in urma, cand ne-am intalnit la Opera, altfel Regis nu m-ar fi gasit. Iar azi, am traversat jumatate de oras ca sa-mi spuna doua cuvinte… Ma asteptam sa ma certe, dar oricum, ce mi-a zis a fost suficient pentru a-mi strica ziua : daca l-am ucis pe Regis, inainte ca acesta sa-si razbune sora, trebuie sa-I mostenesc sarcina. Adica, trebuie sa-l gasesc si pe ucigasul Filoniei… Cei trei primira vestea cu calm, de parca s-ar fi asteptat la ea. - Am senzatia ca foarte curand, misiunea lui Endocartes va deveni importanta si pentru mine, zambi el cu ironie. - Povesteste-ne despre sora ta, il ruga Lyan. - Si pe urma, iti vom spune pentru ce am venit, adauga Rufio. N-are rost sa ne mai grabim, mai zise privindu-l pe Narcis. Lotus se uita la ei cu uimire. - Si, de ce va intereseaza, ma rog, despre surioara mea moarta ?.... facu el cu o furie stapanita. Are vreo legatura cu organizatia?... Nu cred. Intrebati-l pe Stelianos, doar a fost nepoata lui…. - Nu voiam sa te suparam, interveni Lyan. - Stii doar ca unchiul tau nu da prea multe informatii despre el si familia lui, zise Narcis. Am aflat pur intamplator ca esti nepotul lui. - Bine, va povestesc, desi… - Desi… il ajuta Lyan. - Stiu ca voi va urmariti interesarul, curiozitatea… - Suntem prietenii tai, daca ne accepti, murmura Rufi>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>