Mereu absent la lucrurile marunte ce ii incarca viata de zi cu zi, mereu absent la gesturile subtile si pline de inteles ale semenilor lui, mereu absent la reprosurile primite, mereu absent la
Oameni negri, oameni rosii,
Plete albe, plete negre,
Viata vine, te trezeste,
Te admira o clipa
Si exclama uimita
"Esti mort ?! Stiai ?!"
Apoi muta se topeste,
Te jeleste !
Singur ! Ba nu,
Simti ca totul se-nvarte?
Simti ca totul te apasa?
Simti ca totul se rupe?
Trezeste-te si lasa
O pata de lumina pe a ta fata !
Simti ca plutesti?
Simti ca te afunzi?
Cat vei merge
In fata
Am privit in sus si am vazut albastrul infinit al cerului contopindu-se cu lumina galbena a soarelui, am vazut pasari verzi ce se balaceau in vazduhul plin de roua, am vazut petale albe descoperind
La inceput a fost o gluma, apoi gluma s-a transformat intr-o idee, dar ... cum ideile mor repede, totul s-a materializat intr-o voce, o voce care m-a cotropit incet, incet. Nu mi-a lasat nici macar
Cine sunt eu?
Sunt ploaia ce cade pe chipul tau, sunt pasarea din vazduh care se coboara alene ca sa se hraneasca din mana ta, sunt vantul ce-ti mangaie parul, sunt versul ce-ti cucereste sufletul,
Esti floarea pe care doar o admir zilnic, esti curcubeul ce-mi indruma pasii, esti steaua la care visez, esti fluturele cel mai pretios din colectia mea, esti ingerul care ma vegheaza, esti marea pe
De parca am fi stafii si umbre.
Totusi cuminti daca stau sa ma gandesc.
De parca am fi chipul suferintei.
De parca am ura o lume intreaga.
De parca am fi uitati pe o planeta a uitarii.
De parca
De parca am fi stafii si umbre.
Totusi cuminti daca stau sa ma gandesc.
De parca am fi chipul suferintei.
De parca am fi ura unei lumi intreagi.
De parca am fi uitati pe o planeta a uitarii.
De
Ar fi trebuit sa se simta liber, sa se bucure, dar spre surprinderea lui nu se simtea asa. Isi planuise de mult fiecare clipa cand va fi singur. Isi propusese sa savureze fiecare secunda in care EA
O, tu cu ochii verzi, cat de frumoasa esti,
Asa de singur sunt; fapturile ceresti,
Pe care le visam copil, inaripate
Cu cate un crin in mana si pletele pe spate
Cu mare sfiiciune, pe
M-am intors din nou la tine
Necrutatoare si salbatica iubire
Ca am uitat ceva la tine,
Ceva ce inca-mi apartine
Numit atat de simplu:
iubire !
Iubita mea cu ochii
Totul zace-n agonie,
In betia simturilor triste,
Cruci si umbre,
Flori printre morminte
Sunt esenta vietii eterne.
Sunt mai batran decat mine
Si mai obosit decat marea,
Mai tulbure decat
Pata de cer albastru
Invaluita de nour melancolic,
Impactul sumbru
Sunet metalic,
Spirite despletite, ravasite
Evadate din trupuri noi
Au plans nucleul,
S-a scurs tarziu apogeul !
Pace de
Verde.
Verde este culoarea sperantei, tot verde e culoarea frunzelor, e mireasma ploilor de vara.
Verde e culoarea florilor de mai, a lunii in amurg ...
Verzi sunt crestele muntilor, si trupul
Sa nu uiti ca totul pare albastru, sa nu uiti ca totul e albastru, si soarele chiar zambeste uneori albastru. Sa nu negi, sa nu incerci sa negi fiinda totul se va transforma in negru.
Culorile ...
