Soarta poetului (scriitorului)

Mereu absent la lucrurile marunte ce ii incarca viata de zi cu zi, mereu absent la gesturile subtile si pline de inteles ale semenilor lui, mereu absent la reprosurile primite, mereu absent la incurajarile apropiatilor, mereu absent ...

Mereu atent la nemurirea sentimentelor, mereu atent sa sarprinda vesnicia unei frunze ingalbenite de vreme, mereu atent la ochiul eternului ce se deschide pentru a mai varsa o lacrima, mereu atent la vocea marii incercand sa prinda momentul apogeului. Mereu atent la culoarea florilor pentru a desena in versuri dulceata parfumului lor, mereu atent la apele ce curg de veacuri, mereu atent la mana iubitei lui (imaginara uneori), mereu atent ...

Da, cam asta e poetul (scriitorul), mereu atent ..., mereu absent ...