Poezie
Abisul
1 min lectură·
Mediu
Totul zace-n agonie,
In betia simturilor triste,
Cruci si umbre,
Flori printre morminte
Sunt esenta vietii eterne.
Sunt mai batran decat mine
Si mai obosit decat marea,
Mai tulbure decat Moartea,
Sunt o negura fara ruine.
Un vant ce apune spre rasarit
Ducand cu el atata vraja,
Visul ce a crescut s-a naruit,
De straja ... o lumanare fara grija.
Si linistea curge prin sita
In neantul dintre stele,
Unde-i sora noastra blonda?
De ce plang gandurile mele?
Totul zace-n agonie,
In betia simturilor triste,
Cruci si umbre,
Flori printre morminte
Sunt esenta vietii eterne.
003.377
0