Elogiul Eului
Sunt eu un eu Mai mare decat eul meu Sau eu sunt eu, Un simplu eu, Eu de mai inainte Eu fara de cuvinte.
Soarta poetului (scriitorului)
Mereu absent la lucrurile marunte ce ii incarca viata de zi cu zi, mereu absent la gesturile subtile si pline de inteles ale semenilor lui, mereu absent la reprosurile primite, mereu absent la
Accidentul
Pata de cer albastru Invaluita de nour melancolic, Impactul sumbru Sunet metalic, Spirite despletite, ravasite Evadate din trupuri noi Au plans nucleul, S-a scurs tarziu apogeul ! Pace de
Trecutul sau decaderea
Simti ca totul se-nvarte? Simti ca totul te apasa? Simti ca totul se rupe? Trezeste-te si lasa O pata de lumina pe a ta fata ! Simti ca plutesti? Simti ca te afunzi? Cat vei merge In fata
Moartea apusa
Oameni negri, oameni rosii, Plete albe, plete negre, Viata vine, te trezeste, Te admira o clipa Si exclama uimita "Esti mort ?! Stiai ?!" Apoi muta se topeste, Te jeleste ! Singur ! Ba nu,
Abisul
Totul zace-n agonie, In betia simturilor triste, Cruci si umbre, Flori printre morminte Sunt esenta vietii eterne. Sunt mai batran decat mine Si mai obosit decat marea, Mai tulbure decat
Iubire
M-am intors din nou la tine Necrutatoare si salbatica iubire Ca am uitat ceva la tine, Ceva ce inca-mi apartine Numit atat de simplu: iubire ! Iubita mea cu ochii
Tu
O, tu cu ochii verzi, cat de frumoasa esti, Asa de singur sunt; fapturile ceresti, Pe care le visam copil, inaripate Cu cate un crin in mana si pletele pe spate Cu mare sfiiciune, pe