Aurel Sibiceanu

Xanaxul e doar pentru nervi;
voiam a spunere că de când
cu pățania strigoilor tăi...
nice de el nu mai am nevoie
și nice de Nietzce-Supra-Omul.

Încă mi-s prin Legion etranger,
mai arunc grenada...
Creștineasca țuică oldă, heheee,
o gust cu smerenie, și e bine,
O, Domine!

Superbă parodia,
strălucitor trăgaciu
meșter gonaciu!


La epigramiști, îmi place, frate,
cum își bagă iute bețe-n roate!
Cum scrii ceva, apar confrații,
cu iubirea lor te scurmă
și-ți dau sărutul cel din urmă!

Da multe peripeții mai sunt, frate,
în Gyurilandia asta!

Și câtă fervoare la Gyuri-Baci!
Parcă-i dezlegare la exorcizare!
Măcar de îi avea spor,Gyuri, că țâțoasa
e strajnică foarte, nu-i semn
să dovedești prea repede tărășenia.

Pe lângă bucuria esteticoasă
ce mă cotrobăi la cetirea textului,
se mai petrecu ceva cu mine: noaptea,
când scârțâie ușa, mă încaieră râsul!
N-am crezut că voi avea compasiune
pentru strigoi! Bref!
Uite că se poate și fără xanax!

Aștept cartea! Cu drag!

Maestre, bună seara!
Veste bună(?!)
Află de la mine
c-a plecat și gara!

Zice Bădia Gârda:

O pălărie am, e drept că-i spartă,
Pornesc spre bogăție cu avânt
Și-n paralel spre muzică, spre artă,
Mai spune-mi doar pe cine tre’ să cânt.

Eu sugerez:

Nu te gândi chiar un an;
aminte ia unde cântă,
de 3 zile, Bitman Dan !!!

Nu te speria, Bădie,
milionu-l faci, că nu e mare!
Doar să ai o pălărie
și să știi ceva cântare!


P.s.Cântare de la a cânta!

Deh, etatea!

Era bine-n 59
mai făcea găina ouă!
Dar veni anul 60:
ori te spânzuri
ori te înneci
ori la colectivă treci!

Și veni, măre, 61:
ia frânghia și săpunu
și direcția...
salcâmu !

Amu, n-ai matali zâli
să vezi cum se gată
poezia românească!

Eu mi-am vinit în hire;
și pi mini mă coprinsăsi
tot o așa mare spăimoșenie.

Să him cu rabdari,
copchilul nu se-ntoarce acas
făr de a găsi oile cele pierdute.

Îmi place tari slova Matali,
de mult noptez p-aci,
ba, petrec și prin ceasurili zâlii.
Acum, abia, prinsăi și curajul șela
și însemnai trecerea.

De nu vei slobozî zăvozii din curmeie,
mai trec...

La mulția ani, Petrea!

Nu este singurul tău poem
care are solemnitatea
unei epifanii,
a unei profeții...

Spre pildă, cetind acest poem
am simțit lângă mine
o prezență nevăzută,
care suferă pentru mine...

I-am auzit și oftatul ușor,
lacrima ei mi-a udat obrazul...

După terminarea poemului
parcă cineva îmi citește
în continuare
din Cartea Judecății Celei Mari...

Femeia nu este urâtă decât când este rea!

Și poate nici atunci,
că uneori femeile sunt rele
pentru a fi și mai frumoase!

Dar iată cine este și ce face \"urâta\":
\"bărbații sunt proști. o urâtă
e un talisman norocos
căruia nu-i vor ști niciodată puterile.
o piatră pe care își pot ascuți armele
înaintea marii vânători.\"

Un poem antologic;
l-am ascuns deja
într-un sipet secret,
în bătrâna mea inimă.

Hm!

L-ai ascultat și ți-a ieșit
un poem frumos; n-ai vexat
nici îngerii, nu ți-ai mai adăugat
nici o anatemă!

Se profilează cartea!

Cetesc de multă vreme ivirile lirice
gyurilandeze...
Îmi plac și mă minunez
de peripețiile auctorelui!

Acu, iacă, îndrăznii să plantifiresc un com.!

Iată ce mă umplu de o mulțămire
greu de descris:

\"între timp misterul a devenit prea feminin
și dispare rapid
odată cu prima scîrțîire îndrăgostită
a patului\"

Ptiu!, să nu-ți hie de diochi!
Așa palme zdravene și frumoase,
mai rar primește Freud-Moftangiul!

Dar...
\"decît prin teama receptorului\"

Cetind una ca aiasta parcă primii
untură de pește în loc de ouă de pește!

Considerațiune mea, la mulți ani!

Bun găsit!

Superb poemul...
Un parapon am pe neologisme;
contraceptiv - păpa-l-ar uitarea!

Și mai este ceva!
\"asemănarea cu acel napolitan...\"
nu o pot pricepe decât aceia care
au cetit Șotronul lui Julio Cortazar,
povestea lui Morelli, din interiorul
romanului...

Dar adevărata poezie este făcută
pentru cititori inițiați...

Aici e șpilu, Nea Emilu!
În spital, iubite frate,
asistenta e
nesecat izvor
de sănătate.

Gamba i-o șlefuim cu ochii
și mor de foame
groparii, popii!

AM REVENIT ȘI ÎMI PARE RÃU!
Ai ars corabia înainte de a o pune pe apă!
Ascultă aici ce ar fi putut spune Silișteanu:

\" sânii tremurau prin ochii ei de femeie\"

Superb poemul!

Dar ceva mă face să nu te cred!

Doar spunea Nichita: \"Niciodată
să nu-l credeți pe poet...\"

Acest poem te obligă
să renunți la alte 20!

Era prin 1995,
ne-am găsit unul cu celălalt
prin casă pe la
distinsa scriitoare Monica Omescu...


Eu auzisem de fără ieșirile lui,
făpturile mele i le-am arătat
în lumina puțină a unei vutci ieftine,
beută de noi într-o locantă de pe bulivard...

Era pe Iancu de Hunedoara, era cald...


Mai încolo de noi, de estabilimentul cultural,
unde aflasem ieșire,
era Guvernul, unde și azi este
de zici că nu-i...
Mai încolo de Guvern, în Antipa,
dădeau țâpurituri animăluțele
din filmul lui Spilberg...

Gustam cu simțul răspunderii
din vutcile ieftine
și trăgeam cu urechea
la mezozoic, ori paleozoic,
Dumnezeu știe, Drăguțul,
ce auzeau urechile noastre,
dincotro venea zvonul Lumii...

Nici că ne interesa Lumea, cu toate că
aveam cămeșa libertății ruptă,
de ani buni, în coate...
Nu aveam de niciunele
dar parcă aveam de toate...

Eheei, de parcă nu mai aveam vutci în călimară,
Monica ni-l aduse pe Nino Stratan,
într-o bună seară...
O vreme a fost bine...
apoi ne-am mâniat,
făceam Scanderbeg
cu răgetul mamuților
lui Spilberg...

Apoi, ce a urmat?
Au plecat animalele,
au rămas doar fiarele
în omul rebel
încătușat cu flori de mușețel...

Teotim știe mai bine...

\"am ieșit afară și am pus pariu cu mine
că dacă mă ia de mijloc îl rog
să ma sărute și să îmi zboare creierii\"

Hm! Eu vă cred!

Bref! Nu ați jefuit benzinăria!
Nu ați convins!
Poate Paul nu luase pardesiul
cu pistol în buzunar,
poate nu erați împreună,
poate erați unul singur!
Poate nu erați voi,
ci doar aripile voastre,
poate...

Și de-aș fi țucat-o
doar o dată
pe năstrușnica de 16 ani,
e musai să îmi zică tată?