Recviem

Calea blânzilor pești urcă din râuri
direct sus în ceruri
la semnul de pace făcut de Dumnezeu.

Un poem fain de tot. Am citit și am lăsat un semn. Cu prietenie, Ioan.

Mulțumesc pentru semn!
Dacă tot ai vb. de urcarea peștilor în ceruri,
hai să-ți fac o mărturisire!

Era spre finele anului 1990 și l-am întâlnit
pe poetul Gheorghe Tomozei. Peste o sptămână
trebuia să aibe loc parastasul de trecerea
celor șapte ani de la moartea lui Nichita.
Cum era și seara de Sf. Nicolae am beut în amintirea
lui Nichita, la restaurantul U.S.R., și am scris, și eu
și Tomozei, mai multe recviemuri. Ei bine,
la aceleași versuri s-a oprit și prietenul Tom!

Acum altă chestiune legată de tot de pești.
Câțiva ani mai târziu, 1995, parcă, îmi \"cade\" în mână
o biografie a lui Avram Iancu, semnată de marele istoric
Silviu Dragomir.
Acolo se povestește că în timpul depresiilor
pe care le-a avut în ultimii 10-15 ani de viață, uneori
Iancu prindea pești, îi punea într-un ciubăr cu apă
și îi arunca în râu, mult în amontele râului!
O uluitoare parabolă despre curăție și libertate...

Mă opresc doar la \"Cu sfială iau și din râuri/ calea blânzilor pești\", care iese din călimara unui poet veritabil, semn de ochi de artist.

Prin fața frumuseții treci în șoaptă.

Trecerea Domniei Voastre îmi produce
o reală și molcomă bucurie!
În ceea ce mă privește,ca poet,
Dumnezeu cu mila!

În ceea ce îl priveste însă
pe sfântul cuvintelor...să nu ne pripim!
Să nu-l uităm pe Daniel Turcea, pe care,
personal, îl consider strunga prin care Domnul
trimite în lume forța Liniștei Logosului Lucrător...

Părerea de mai sus i-am rostit-o și fratelui
Ioan Alexandru, Domnul să-l aibă-n pază,
prin 1985. Răspunsul lui au fost două lacrămi calde
care i s-au împletit în bărbie...

Nichita a fost mai de grabă un arhiereu
sprințar, poate cel mai mare...

Parafrazând pe nu mai știu cine, am putea zice
că Nichita a fost trimisul românilor la Domnul
iară Daniel Turcea - Trimisul Domnului la români.

Cu pace și bucurie,
A. Sibiceanu

Întru totul de acord, domnule Sibiceanu. Aceeași pace și bucurie când găsesc în oameni ca dumneavoastră, trăitori ai largelor taine și mărturisitori ai îngustelor \"strungi\" înspre și dinspre noi către cele negrăite.