Poezie
Visul meu obiºnuit
- traducere de Aurel Oancea -
1 min lectură·
Mediu
Un vis profund ºi straniu am ºi-n el mi-apare
Strãina care mã iubeºte, ºi-o iubesc ºi eu
ªi nu-i mereu aceeaºi, dar nici alta-n visul meu.
O simt apropiatã, ºtiu cã e-nþelegãtoare,
Cãci mã-nþelege ºi-n inima-mi primitoare
E loc doar pentru ea ºi, vai! deloc nu-mi este greu.
Ea singurã, când plânge, fruntea-mi palidã mereu,
O rãcoreºte ºi o ºterge de sudoare.
Puþin conteazã de-i roºcatã, blondã, brunã,
Iar numele ei, dulce, cristalin, rãsunã
Ca numele iubiþilor, în Viaþã exilaþi.
Privirea-i e ca a statuilor, frumoasã
ªi vocea-i e ca vocea celor dintre noi plecaþi:
Îndepãrtatã, calmã ºi melodioasã.
00538
0