Poezie
Valuri
1 min lectură·
Mediu
n-am înțeles atunci cum s-a-ntâmplat
cum ai devenit dintr-o dată lumină
cum ai trecut prin prisma ochilor mei
și mi te-ai deschis în inimă ca o floare
în toate culorile spectrului vizibil
în toate liniile câmpului magnetic ale sufletului
o elipsă miraculoasă
ca o pasăre de Brâncuși
trezită din încleștarea sufocantă a pietrei.
nici acum nu înțeleg cum s-a prăbușit totul
cum s-a estompat lumina și s-au amestecat culorile
în această bulboană a timpului
e prea mult de atunci
mă gândesc
și număr pe degete anii
bufnițele din nuc
berzele cocoțate în vârful cerului
asfințiturile însângerate
dac-aș putea să-mi storc sufletul ca pe-o batistă
și să-mi culeg lacrimile înapoi
tot n-ar fi destul ca să te adun la un loc
într-o singură clipă
aici
în ținuturile acestea sufocate de liniște
unde n-au mai rămas decât ruinele Ierihonului
blestemul pietrelor
druizii
și nesfârșitele nisipuri albe ale Saharei.
012.635
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurel A. Conțu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 146
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Aurel A. Conțu. “Valuri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/aurel-a-contu/poezie/14114060/valuriComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓’’Nu înțelegi cum s-a prăbușit totul’’, cum ’’lumina’’ s-a prefăcut în întunericul obnubilant și obscur, cum ’’câmpul magnetic al sufletului’’ care proteja și energiza sufletul s-a destrămat și a lăsat sufletul vulnerabil la vicisitudini, a căror mișcare radială a creat o ’’bulboană în timp’’ ce a absorbit tot ce a construit estetic și sublim iubirea.
0