Poezie
I-sus & I-jos
1 min lectură·
Mediu
Se-ntinsese pe o piatră fără să spună o vorbă
nimic
avea buzele cusute cu fire groase de sfoară
și o tăietură avea de la gât la buric
prin care pruncul se zbătea să iasă-n afară
alături Satana cel negru radia ca un soare de toamnă pietros
urmașul său se născuse tot din fecioară
ca și Hristos
iar dacă Dumnezeu își botezase pruncul
spunându-i I-sus
de ce nu i-ar zice și el odraslei I-jos?
am trecut mai departe de locul acela
în fugă
mă săturasem de-atâția I-suși mesianici
(care promiteau să salveze Pământul!)
și de-atâția I-joși care urzeau să-l distrugă
011.745
0
O poezie în apropierea lui ’’I- sus’’.