Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Dubii

1 min lectură·
Mediu
de multe ori ni se întâmplă să ne pierdem capetele
să rămânem singuri și înspăimântați
în trupuri
să ne-nvârtim în juru-ne
perplecși
ca niște sfredele
să nu mai vedem limpede
să nu ni se mai deschidă propriile uși
fiindcă femeile nu ne pot deosebi decât după capete
în cărțile noastre de identitate ne diferențiem tot după capete
trupurile se prezumă a fi sau a nu fi după capete
paradoxal
într-o lume incoerentă a trupurilor
există riscul ca toate femeile însărcinate
să nască copii fără capete
cu mutații cromozomiale profunde
precum nevoia de fotosinteză
de asimilare a clorofilei în creier
de prorogare a legilor
de altă Constituție
de mai mult acid dezoxiribonucleic…
012.092
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
111
Citire
1 min
Versuri
21
Actualizat

Cum sa citezi

Aurel A. Conțu. “Dubii .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/aurel-a-contu/poezie/14113053/dubii

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
’’Rămânem singuri și înspăimântați în trupuri’’ dacă ’’capetele’’ renunță la cerebralul ce controla corpurile, fără minte ’’ne-nvârtim în juru-ne perplecși’’, ne lipsește centrul, iar structura ființială se clatină și în conștiință apare obnubilarea.
0