Poezie
Dimineți de cristal
1 min lectură·
Mediu
azi-dimineață m-au năvălit zorile
din toate părțile
m-au smuls dintr-un vis cu lebede negre
ciudat
Natasha plecase să adune lacrimile neîncepute ale nopții
de pe frezii
la răsărit Soarele înota înjunghiat într-o baltă de sânge
mărul din fața geamului se-mbrobodise cu un voal alb orbitor
de mătase
părea o lebădă uriașă care-și lua zborul
îmi dăduseră lacrimile și nu aveam de ce să mă sprijin
simțeam o spaimă nelămurită cum mi se înfige în inimă
în creier
cum mă inundă
alteori dimineața se-auzeau tot felul de zgomote
țipete
tocurile femeilor pe scări
cești sparte
huruitul mașinilor
dacă m-aș arunca de la etaj
mă gândesc
s-ar auzi strigătul meu de disperare până la cer
ecoul însă nu s-ar mai întoarce
012.215
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurel A. Conțu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 119
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Aurel A. Conțu. “Dimineți de cristal .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/aurel-a-contu/poezie/14112938/dimineti-de-cristalComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓Nu-mi place că ai ’’înjunghiat Soarele’’, căci fără el nu am putea exista și moartea lui ar coincide cu moartea noastră și nu-mi place că te ’’gândești’’ să te ’’arunci de la etaj’’, ca și cum ai fi ’’disperat’’, însă ’’strigătul’’ tău ar reverbera doar în cei ce au propensiune la nefiind.
0