Poezie
Angoasă
1 min lectură·
Mediu
diminețile mele-s parcă niște felii din sticlă
acoperite de rouă și de petale de flori,
eu însumi am devenit fluid și transparent ca
o bulă fierbinte de sticlă,
din care mă recompun zilnic de o mie de ori.
Și lumea din juru-mi e translucidă
Ca un balon de aur, prăvălit dintre nori,
gravitez nesigur printre stele bolnave
din sticlă
printre oameni cu fețe sticloase și ochi incolori.
Mă rog în gând să nu plouă cu gheață
să nu cadă vreun fulger răzleț printre brazi,
ca un meșter Manole care zidește
din sticlă
mă rog să nu-mi vină iubita nici azi.
Blestemul lui Zeus de azi-noapte-i
ușor redundant, apocrif:
ori îmi zidesc iubita-ntre ziduri
de sticlă
ori o iau mereu și etern de la capăt,
precum neobosituL Sisif.
023.132
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurel A. Conțu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 127
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Aurel A. Conțu. “Angoasă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/aurel-a-contu/poezie/14112789/angoasaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓Ai pus “sticlă” peste tot în poezia ta, care este colorată de cuvinte, “dimineṭile sunt niṣte felii din sticlă” securizate de energia bunei-dispoziṭii, te “recompui zilnic de o mie de ori” în sumedenie de forme de “sticlă” ṣi dacă se sparg înveliṣurile de sticlă, te risipeṣti în cioburi, “gravitezi nesigur printre stele bolnave din sticlă” transparentă prin care se vede “angoasa”.
0
ACMulțumesc că ați vibrat la acest poem și că v-ați oprit o clipă! Sentimentul acesta de fragilitate ne macină pe toți, iar Creatorul nu scapă niciun prilej să ne amintească! Piatra însă o ducem, vrând-nevrănd! Sub predicatele sticlei...
0