Atropa Belladona

Excelenta sugestia, Hera, de nota 10!:) Multumiri!

Să plasezi și-altor ființe
Cam ce vezi pe la matale...
(Tataia)

De Tataia sunt uimita,
Nu stiu cand o sa priceapa:
Dac\'-a mea e jumulita,
De ce-i lasa gura apa?!

Ca umoriști banali să scotocească
Mereu prin pantaloni și pe sub fuste.
Tataia

Cât cucii ăștia nu-s reali,
Ne-ai dus acum pe-o falsă pistă
Vorbind de catreniști banali,
Dar te-ai înscris și tu pe listă!

Atropa ești belă
Și pe zi ce trece
Chipu-ți se belește...
(Virginia P.)

O, doamna adevar graieste,
Nici pai in ochi n-are, nici barna:
La mine, inca se beleste,
La ea, in schimb, mereu atarna!

Stai linistita, Virginia, n-am inteles nimic gresit, multam de dedicatie!:)

Cu memoria vin eu, o las pe Carmen să aducă păsărica :)))
(Anda A.)

E bine, soro, nu-i nimica,
Oferta e binevenita:
Nu mai veni cu pasarica,
Tot n-o ia nimeni, jumulita...:)

Te-ai dat de gol acu\', in fine
Ca mataluta razi de mine!
Pai, fa-o, frate, ca e moca
Si e la fel...si reciproca!
:))

Sunt onorata ca esti onorat sa ma onorezi cu CUC-ul tau, care, dupa cum vad, e foarte accesat si inca rezista! S-a repezit, auzind de el, pana si acidul Anghel Pop, care in mine n-are nicio baza, cred ca vrea sa incerce si el marea, la Constanta, cu degetul. Ar fi bine sa accepti, cica si degetele-s bune la ceva, cand te lasa cucul...
Pe Virginica, insa, sa n-o crezi, cica-i moldoveanca, dar traieste la Ploiesti! Si, ce daca? Eu traiesc la Iasi si m-am nascut la Ploiesti! pacat ca n-am ramas acolo, as fi fost mai aproape de CUC-ul tau! Aud ca are peste douazeci si...de membri, dom\'le!
Greu e sa se inteleaga femeile cu voi, barbatii, cand e vorba de CUC!
Bine c-au aparut si la noi vibratoarele!

onorata matraguna

In Iasi, sa stiti, Nelu, Norica,
Sunt multi \"nebuni\" ca Pastorel
Da\' cel mai cel e nea Costica,
Iar Matraguna-i dupa el!

Nic, de curand a devenit bunica, dar are inca cicluri...de poezii de dragoste, astept sa-mi spui ce hotarasti!:)))

Adriana, minunata Doamna a poeziei romanesti, n-am indraznit sa te iau martor, ma bucur c-ai reaparut! Da, cei de-aici nu stiu ce-a trecut pe langa ei!:)))

Cu salutari voua,
c.

Te-aștept fi’ndcă ești drăgălașă,
Dar din păcate, nărăvașă.
Dacă-i pericol de copită,
Mai bine vino însoțită.
(Nelu Garda)

La tine, eu, ți-o spun cinstit,
Chiar dacă vei suna din goarne
Nicicum nu vin, stai liniștit:
N-aș vrea să vă luați în coarne!

Daca te-am suparat, imi cer scuze si incetez, dar nu uita, tu ai inceput cu copituta...vezi, n-am spus:

Asa ca nu-l lua in coarne...:)
Si, mai zambeste si tu!

Ce gazdă bună ești, drăguță,
Și în zadar te faci că plouă,
Dar nu-ți dădeam o copituță,
De nu stăteai ca...’n poartă nouă!

Vin imediat! Las\', ca v-arat io, voua! :))

Carmen Nina Anghelina CHIOINEA, cu C, nu cu G! (nume real, complet, conform documente):)))

Vă dau cu drag ce vă lipsește,
Vă țin în gazdă, vorba aia,
Iar dacă... drumu-l obosește,
Te iau și fără de Tataia.

(Spune-mi ce număr ai la pantofi, ca să știu cum să parez copituța aia de la sfârșit :))
(Nelu Garda)

Ce gazdă bună ești, drăguță,
Și în zadar te faci că plouă,
Dar nu-ți dădeam o copituță,
De nu stăteai la poartă nouă!

p.s Sa nu spui ca de data asta e chiar copita!:)))

Cu-adevarat, e de succes! Comul meu ( adresat ca raspuns d-lui editor Pompiliu Clemfaitu:)))) e realizat in totalitate din expresiile ei, Pompilica fiind uneori de-o incoerenta delicios de comica! :)))

Din ce Belladonna-mi spune
C-o franchețe nefirească,
Să-nțeleg că îmi propune
Într-un fel, să mă-ntregească?
(Tataia)

Cum vad ca esti cam in eclipsa,
Azi, pentru tine, fac rabat:
Ti-oi intregi si partea lipsa!
Ne-o da chiar gazda...de-i barbat!

Ultimele proze par forțate, personajele nu sunt credibile, se vede că sunt \"inventate\". Erau mai vii extratereștii din schițele anterioare
(N.Diaconescu)

Te lasă inspirația?
(Nelu Garda)

Domnii mei, va multumesc mult pentru ca ma cititi.
Si tin sa va fac o marturisire: Pompilica e reala, exista si e poeta! Am avut placerea de a o cunoaste acum aprox. un an, intr-un alt spatiu virtual, unde Pompilica ( initiale reale V.I.) a fost timp de multe luni deliciul acelei mici comunitati literare. o vreme s-a crezut ca este o clona, rezultatul imaginatiei unui autor cu deosebit simt al umorului, pentru ca Pompilica era de un umor involuntar debordant, uneori dus pana la absurd sau grotesc. As putea scrie pagini intregi, folosindu-ma doar de \"perlele\" Pompilicai! Pana cand, intr-o zi, P. (V.I) a aparut la o lansare de carte, in carne si oase! A publicat chiar si pe hartie si va dau mai jos un citat dintr-o poezie postata
chiar pe Agonia:

ți-am sfredelit privirea
și am pătruns înăuntru
irișii tăi erau foarte schimbători
ca și privirea
am mers în subconștientul tău
să culeg datele privirii tale
și am rămas dezamăgită;

am pătruns apoi pe faringe,
împiedicându-mă în laringe
parcă nu voia să mă lase
să merg înăuntrul tău, cred că era inflamat
am reușit să te păcălesc

La comul adresat ei de catre Cornel Rodean, (unde ii atragea atentia asupra cuvantului esofag existent in text, Pompilica raspunde:
\"multumesc de trecere si apreciere! Am modificat esofag cu faringe, poate asa suna mai bine, eu ma conformez si incerc sa invat mereu de la inaintasii mei\"

Asa ca, domnii mei, nu e vorba de personaje inventate si nici de lipsa inspiratiei, ci as spune ca, intr-adevar, viata bate nu numai filmul, ci orice imaginatie omeneasca!

A dvs., recunoscatoare pentru lectura si pareri,
carmen

Cu mare placere vi-i trimit, dar nu mi-ati spus daca-i vreti vii, impaiati sau impanati si daca-i vreti vii, sa fie la pachet sau la cutia craniana?

a dvs cititoare la fel de cronica, ba chiar de doua ori cronica,
matraguna&Pompilica

:))))

Iti fac si cu poalele-n brau si cu mainile-n sold, numai citeste-ma!
Doar sunt o doamna, nu?!
Ce pana mea!

:)

Tinere domn, felicitari pentru premii si la cat mai multe! Cand vei trece prin Iasi, sa dai semn ca, de nu, de poveste te fac!:)

Dane, multumiri pentru cuvinte, fac bine modestiei mele!:) Promit, primul volum , tie ti-l dedic!

Iertati-ma ca n-am raspuns cand trebuia, abia am gasit comurile.

cu drag de voi,
matraguna

Placinta ti-o trimit eu, tocmai am scos-o din cuptor, are si stafide...sau, mai bine ti-o aduc personal, tu pune de-o cafea!
Se pare ca te plictiseai rau de tot, daca te-ai apucat sa ma citesti!:)

De ce n-ar crede berea, că băutorul e gustos?!

N-am spus-o eu, dar cine-a spus-o, a spus bine, de ce n-ar fi și așa?!
Dacă pot crede că vinul și pâinea pot fi sângele și trupul Mântuitorului, pot crede și-n firimituri de înger…și tăcerea poate avea textură, culoare și miros și gust…
Și ziua poate avea frunte de care-mi șlefuiesc inima și-mi pot șlefui trăirile de muchiile sau rotunjimile cuvântului- vas, cuvântului- receptacul…
Și există iubirea- întrebare, iubirea- paranteză, iubirea- egal sau iubirea- punct…

întrupă-mă viu anotimp punctiform
știu carnea s-o plâng, Tu știi să mai numeri?

Semneaza,

un simplu cititor, dintre cei către care poezia ta a plecat… ( care citește de la vârsta de 5 ani, crescut într-o bibliotecă și necritic literar) și căruia textul i-a plăcut si-i plac și clasicii ăia, oale și ulcele…:)