Pierdut mort!

[Cortegiul funerar pe stradă…Într-o interseție, o altă mașină lovește mașina mortuară…] Agentul de circulație: Mergeți la Poliția Rutieră, acolo vi se va elibera adeverința de circulație! Fără ea nu puteți circula! Șoferul mașinii mortuare: Și cu…mortul, ce facem? Agentul de circulație: Îl luați cu voi, are altceva de făcut?! Tot acolo ajunge…Hai, circulați, circulați, nu blocați traficul! [Scandal în stradă, vociferări, într-un târziu se încolonează toți și pornesc spre Poliția rutieră.] [Interior, sala de așteptare a Poliției Rutiere. Ghișeul de eliberare a formularelor și adeverințelor de circulație. Pe gemulețul ghișeului, lipit un afiș mare:: VIN IMEDIAT! În urma celor doi șoferi implicați în accident intră în sală unul câte unul, toți cei de la înmormântare: preot, dascăl, rude și amici…] [Interior poliție, sală de așteptare cu câteva persoane în ea. Un bărbat trece pe la fiecare și-i serveste cu vin, de sufletul mortului. Preotul se ceartă cu ginerele decedatului.] Ginerele [nervos]: Ce-s eu de vină că stăm atât, ce vrei acum, să-ți plătesc pentru trei înmormântări?! Nici viu nu făcea atât! Fiica mortului [șocată, printre suspine]: Nicule, vorbești de tăticu, de socru-tu, nesimțitule! Ginerele [către femeie]: Nesimțit e taică-tu’, c-a ținut cu dinții de viață, iată, nici mort nu se dă la groapă! Dacă mai stăm mult aici, începe să pută! Fiica: Þi-am zis să-l îmbălsămezi ca lumea, zgârcitule! Ginerele: L-am îmbălsămat ca pe orice mort, de unde să știu că trebuia ca pe Lenin, sau ca pe Tutankamon?! Poate vroiai să-i fac mausoleu, sau piramidă?! Preotul [în șoaptă, ducând spre gură paharul cu vin]: Primește-l, Doamne, și pe ăsta! Un ins [de langa ghișeu, către ruda mortului]: Nu mai striga așa tare, dom’le! Ginerele [catre insul respectiv]: Dumneata, ce dracu vrei? Mai ai glas, încă?! Dacă erai atent în trafic, nu eram cu mortul pe cap până acum! Preotul [lovindu-l în cap cu crucea]: Iartă-l, Doamne, că nu știe ce spune! Insul [mai potolit]: Ieșiți afară și certați-vă! Ginerele [nervos, masându-și creștetul capului]: Nu plecăm nicăieri, că pierdem rândul! Alt ins: Atunci…să țină părintele slujba aici, să putem pleca și noi la praznic, pardon, acasă!… Preotul: Numai dacă mi se plătește suplimentar, deja am pierdut doua înmormântări! Ginerele: Te plătesc în plus, dacă-mi dai chitanță! Cu TVA! Preotul: Atunci, prohodește-ți singur mortul! Ginerele: Popo, sau ții slujba, sau te-ngrop odată cu socru-miu! Preotul [ducând alt pahar plin către gură]: Primește-l, Doamne, și pe ăsta! [către ruda decedatului]: Piei, satană! Insul: Prohodește-l, Părinte, că nu scăpam de nebun! Preotul [hotărât]: Aduceți mortul! [câțiva bărbați sar repede și ies să aducă mortul] [Pe ușa sălii intră rudele aducând sicriul] Preotul: Așa, puneți-l acolo, lângă ghișeu, în picioare, în picioare, dacă nu-i loc altfel! [începe să-l prohodească…] [Interior poliție, puțin mai târziu, după slujbă. Toți cântă veseli, în jurul sicriului sprijinit de perete, lângă ghișeu, ținându-se pe după umeri:] Cor: Mai întoarece, Doamne, roata… Popa: Roata! Corul de petrecăreți: Să-mi mai văd o dată soarta… Popa: Soarta![privind paharul cu vin din mână]: Primește-l, Doamne, și pe asta!... Dascălul [vesel, catre preot]: Părinte, da’ i-ai cam făcut plinul Lui Cel de Sus…Ne-a mai lovi vreo inundație… Popa: Și-o să plouă cu vin! Asta, da, minune, mai c-aș începe să cred și eu! [Lovindu-se singur cu crucea în cap]: Iartă-mă, Doamne, că nu mai știu ce spun! [către ruda mortului]: Dumnezeu să-l ierte, hai, noroc! Ginerele: Noroc, Părinte, noroc…c-am scăpat, avea o pensie taaare mică!… [În nebunia respectivă, hârtia de pe geamul ghișeului, cea pe care scria mare:VIN IMEDIAT, alunecă, cineva se apleacă , o ridică , scuipă pe verso, și-o lipește neatent de sicriu…] Corul de petrecăreți: Să-mi văd anii tinereții/ Să-mi văd strălucirea vieții… Preotul [tare și răspicat]: Vieții!… Dascălul [beat]: Mulți ani trăiască… O femeie în vârstă [în doliu, c-un pahar în mână, către un ins, printre suspine]: Mortul meu, când era viu, era glumeț tare…I-ar fi plăcut mult cheful…înmormântarea asta! [suspinând] Dumnezeu să-l ierte! [veselă, ridicând paharul]: Hai noroc! Insul [șocat]: Noroc să-l ierte ! Ãăă… D-zeu să-l ierte! [Puțin mai târziu, în aceeași sală de așteptare a Poliției Rutiere, geamul ghișeului se deschide și polițistul strigă către cei din sală] Polițistul [cu o voce subțire, efeminată]: Liniște, faceți liniște, ce-i aici, crâșmă?! Hai, treceți la rând, doar n-o să stau peste program din cauza voastră! [Nimeni nu-l aude, gălăgie mare în continuare; polițistul ia de pe birou un perforator uriaș, masiv și lovește puternic cu el în lemnul ghișeului: poc, poc, poc!] Preotul [auzind zgomotul]: I-auziți! Dumnezeu ne vorbește cu glas de tunet! [ Brusc, se face liniște] Polițistul[ cu aceeași voce subțire]: Care-i primul la rând? [primul se nimerește a fi ginerele mortului, căruia i se și adresează]: Spune, dom’le, nu mă fă să pierd timpul! Ginerele [beat, bâlbâindu-se]: Domn șef, păi…ăsta de aici [și arată către șoferul din vina căruia s-a produs accidentul] care, vedeți, e beat… Polițistul [scriind automat]: Deci…conducător auto…în stare de ebrietate… Ginerele: L-a ciocnit… pe ăstălalt [și arată către șoferul mașinii mortuare] care și el… e beat… Polițistul [scrie în continuare, automat]: Ambii… conducători… fiind în stare… de… ebrietate… Ginerele: Și care… ducea mortul… Polițistul: Accident…soldat…cu victimă…decedată… Ginerele: Nu, dom’ șef…n-ați înțeles…era decedat… înainte …de inimă… Politistul: Accident soldat… cu victimă decedată… anterior impactului…în inimă… Ginerele: Nu, dom’ șef…stați… să vă…hâc, explic… Polițistul [uitându-se la ceas]: Ce să-mi explici, nu-mi mai explici nimic, programul s-a terminat…veniți mâine dimineță…gata, gata, afară toata lumea! Nu-s plătit pentru ore suplimentare (țipând) Afară, am spus! [Agitație mare în sală, gălăgie…] Polițistul: Agent! Agentul[băgând capul pe ușă]: Da, să trăiți! Polițistul: Evacuează sala, imediat! Agentul: Da, să trăiți! [Agentul intră în sala și-i scoate pe toți afară…sicriul rămâne…] [În sală intră polțistul, cu ochii aproape închiși, ținându-se de nas]: Polițistul: Pfuuui! Ce miros! [Se îndreaptă spre fereastră, o deschide, se întoarce apoi cu fața către sală,i vede sicriul și țipă șocat]: Aaaaaaa! Agentul [băgând iar capul pe ușă]: Ce-i, domn inspector? Polițistul [consternat]: Ce-i cu…ăsta aici?! Agentul [intrând în sală, ridicând din umeri cu un aer naiv]: Pai…nu știu…da’ vedeți, zice că vine imediat… Politistul: De unde să vină? Agentul: De…?! [și arată de câteva ori cu degetul arătător în sus, spre cer. Vede că inspectorul nu reacționează și continuă, de data aceasta arătând cu degetul în jos]: Sau de…?! Politistul: Cine, istețule? Agentul [arătând spre sicriu]: Locatarul! [Polițistul se apropie încet, încet de sicriu, ridică foarte puțin capacul și, fără a se uita înăuntru, introduce degetul arătător și tatoneaza interiorul; schimbându-se brusc la față, își scoate imediat degetul și trântește capacul] Polițistul: E plin! Agentul: Cu ce? Politistul: Cu ceva tare și rece! Agentul [naiv]: Cu metal? Politistul [nervos la culme]: Metalul mă-sii, m-am pricopsit în timpul serviciului meu c-un cadavru rece și neînsuflețit și pe deasupra și fără identitate! Agentul [sigur pe el]: Să-l identificam, atunci! Polițistul [ironic]: Cum, îl faci tu să vorbească? Agentul [rânjind și fluturând simbolic bastonul de cauciuc]: Asta-i o problemă?! Doar n-ar fi pentru prima oară!... Polițistul: Asta-mi trebuia acum, înainte de pensie: dosar cu cadavru fără identitate și cu autor necunoscut!… Agentul: Păi…dacă noi avem un cadavru fără identitate, poate la colegii noștri de la evidența populației găsim o identitate fără cadavru!... Polițistul: Mai taci, deșteptule, trebuie să scăpăm neapărat de ăsta! [Se plimbă nervos prin sală, pe gânduri; la un moment dat, pare să găsească soluția] Gata, știu ce facem! Acum, la ora asta, nu mai e nimeni la subsol, la Biroul de obiecte pierdute! Acolo îl ducem, să se spele ei pe cap cu neidentificatul !Hai, mișcă-te, apucă de sicriu și, jos cu el! Agentul: Da’ cu amprentele noastre ce facem, domn inspector? Dacă ne identifică pe noi ca autori?! Polițistul: Că bine zici, istețule! După ce lăsăm sicriul jos, le ștergem! Agentul: Da’ biletul ăsta…cu vin imediat…îl lăsăm ? Polițistul [brusc iluminat]: Îl lăsăm…stai așa…[Scoate un pix din buzunar și scrie ceva pe bilet, astfel că acum apare: VIN IMEDIAT DUPA VOI!]: Așa, să vezi ce ne distrăm pe seama fraierilor de la Obiecte pierdute! Hai, înșfacă sicriul! [Apuca amândoi de sicriu,cu agentul înainte și se îndreaptă spre ușă. În fața ușii, agentul se oprește brusc:] Agentul: Domn inspector! Polițistul: Ce-i, măi ? Agentul: Eu mor de frică! Polițistul: Așteaptă și tu să scăpam întâi de ăsta! Agentul: Domn inspector, dacă mor, pe mine să mă treceți la identificați, doar mă știți… Polițistul: Știu pe mă-ta! Agentul ( suparat): Ba n-o stiți, eu n-am avut mamă, m-am născut la orfelinat… Polițistul (amuzat): Și, din ce-ai aparut tu la orfelinat, istețule? Agentul (mândru): Din donații! Da’ să știți, că mai avem o problemă! Polițistul: Ce problemă? Agentul: Ușa e închisă! Polițistul: Atunci, deschide-o, istețule! Agentul: Da’ am mâinile ocupate, domn inspector! Polițistul [lăsând jos sicriul și îndreptându-se spre ușă]: Fir-ai tu de bou, cum mama morților ai ajuns tu la poliție, măi?! Agentul: Să trăiți, cu tramvaiul, domn inspector! Polițistul [deschizând ușa]: Morții mă-sii de viață, îți dau un baston peste cap, de te identific una cu neidentificatul! [Apucând de sicriu]: Mișcă-te, boule, că vine primăvara și ni se dezgheață neidentificatul! [Și ies din sală] [În aceeșsi sală, intră brusc, speriată, fiica mortului, urmată de soțul calm ] Fiica: Taticul! Unde-i taticul, Nicule, ce-ai facut cu tăticul?! Soțul: Ce urli, femeie, aici era!...Nu ți-am zis eu că tat-tu nu se dă dus la groapă?! Fiica: Tăticuțul meu, unde-i tăticuțul meu?! [plângând[ Niculeee, găsește-l pe tataaaa, că nu vreau să rămân orfanăăă!... Soțul: Și, ce vrei, femeie nebună, să-l anunț la obiecte pierdute? Ete, na, vrei să-mi mai ceară careva și recompensa pe mort?! Cine l-a luat, să-l păstreze sănătos! Că…nu de morți ducem noi lipsă!