Artemis scrie sub numele literar Aartemis. Poezia ei explorează profunzimea trăirilor interioare, dialogul dintre lumină și umbră, iubirea în formele ei spirituale
Pruncul sfânt
În lumea asta rea și mare
Ai venit Tu cu schimbare,
Să ne-aduci lumină-n noapte,
Să ne strângi pe toți în brațe.
Într-o peșteră prea rece
Vii s-aduci din cer pecete.
Steaua
Nimicii
Cât e cerul de-nstelat,
Așa-i omul de schimbat.
Nu vrea noaptea, pe-nserat,
Nici în zori, nici când e cald…
Numai moartea, cu-a ei coasă,
Conștiința îi apasă
Și-o secundă ar
Timpuri
Simt că sunt neadecvat,
Timpul lumii s-a schimbat,
Sunt un om neadaptat,
N-am parolă și nici card.
Nu fac parte din Facebook,
Nu știu user, nu am cont,
Sunt un vechi
Noapte
Stau și scriu sub clar de lună,
Stelele mă tot privesc
Și nu știu azi cum mai sună
Vechiul glas de te iubesc.
Nu contează astăzi timpul,
O să-l rog să stea pe loc-
Vreau să fiu, să
De vorbă cu Dumnezeu
Doamne Dumnezeul meu,
Mort cu firea mă simt eu
Și mă-ntreb neîncetat,
Cum pot Doamne ca să scap?
Ca e îngerul cel rău, chiar aici în capul meu!
Cum poți Doamne Tu să
Ruga
Sunt o umbră pe pământ,
Un viu mort și un mormânt,
Umblu gol, din loc în loc
Și nu știu să mă întorc.
Dar când stau și reflectez,
La cum viața-i fără sens,
Doamne știu și
Dragostea
Dragostea nu are timp, n-are început, sfârșit…
Ea nu știe să cerșească, dăruiește și se lasă.
Este bună, neînțeleasă și a inimii crăiasă,
Dar nu poate cumpăra și nici de vândut a
Aievea
Oare tot ce văd există,
Oare ce nu văd, nu e?
Sau eu nu-nteleg abisul,
Lumea umbrelor cum e?
Când mă uit pierdut la mare
Și văd luna toată-n ea,
Mă gândesc în sine-mi oare,
Tot
Toamnă
Plină de mister te-arăți,
Vii cu pasul lin, nu bați.
Intri-n viața tuturor,
Îmbrăcată-n ploi și nor.
Toate-n jurul tău se zbat,
Sufli vânt și frunze cad.
Simt în suflet
