Antrei Kranich
Verificat@antrei-kranich
„,,gândurile mele se duc - ca oile la păscut - în nesfârșit”
mi-am atarnat cuvintele dupa gat, asa cum altii isi atarna bocancii, sa nu si-i noroiasca. si de atunci ma plimb incolo incoace, nestiind daca merg inainte sau inapoi. dar merg. nascut '82 kranich zis si andrei ot tgocna (unul dintre orasele de suflet) (tragea dupa ea, rosu, alungit, un caine…
comentariile de mai sus spun ceea ce cred si eu. ai ajuns sa mulezi textul pe realitate fara sa pierzi insa firul povestirii tale. totul e calculat, e pus unde trebuie, personajele sunt conturate si vii, ele insele poarta firul narativ.
in plus imi plac numele folosite.
ca un mic sfat, stiind cat de anevoios este sa controlezi integral o proza, eu as renunta la repetarea verbului\" a pleca\" de la inceput si as schimba la \"ocolească casa\". acolo, la fel, se repeta \"casa mea\".
te invidiez pentru acuratete. mie imi lipseste. ma iau gandurile pe dinainte si ma duc unde vor ele. :-)
acelasi,
andrei t
Pe textul:
„Valea cu Plopi - I I -" de Emil Iliescu
cu prietenie,
andrei t
Pe textul:
„Cea din urmă scrisoare" de ion untaru
De îmbunătățitfrumos sfarsitul.
andrei t
Pe textul:
„cât ești de prinsă în jocul acesta" de florin caragiu
\"matca viespilor luptă corp la corp
cu un gândac la zece dimineața\".
cu prietenie,
andrei t
Pe textul:
„Golf" de Irina Nechit
cat adevar e-n sfarsit.
andrei t
Pe textul:
„postortodox (3)" de Cornel Ghica
cu prietenie,
andrei t
Pe textul:
„Premiile concursului international de literatura \"Visul\"" de Ileana Lucia Floran
m-a impresionat firul din spate, care duce la sfarsit povestirea, de care sunt prinse, uneori antagonice, etapele.
deosebite duminica si camerele albe.
un poem care ar trebui recomandat.
cu prietenie,
andrei t
Pe textul:
„Șarpele" de Nicoleta Tase
cu prietenie,
andrei t
Pe textul:
„Iadul de pe marginea cuvintelor cu arma la tîmplă" de Maria Gold
sunt doua lucruri de care as vrea sa vorbesc:
1. nu mai stiu daca am zis-o, dar vad ca e adevarat ca femeia iubeste in detaliu, ea intr-un fel isi descompune iubitul in diviziuni si subdiviziuni si incepe sa le iubeasca pe fiecare in parte.
2. deja te-ai mutat cu totul in el. intr-un fel l-ai imprumutat, insa ai decorat inauntru asa cum iti place tie. :-)
fain sfarsitul. si firesc.
cu prietenie,
andrei t
Pe textul:
„***" de Carmen Sorescu
cel mai mult mi-a placut:
\"rănile nu mai au
același gust
după ce le înfiezi\"
cu prietenie,
andrei t
Pe textul:
„mai întâi inima" de cezara răducu
cu prietenie,
andrei t
Pe textul:
„Ochiul lipsă" de razvan rachieriu
am trecut de mai multe ori prin poemul tau pana sa las un semn. am asteptat sa am timp sa-l citesc pe indelete si sa-l rumeg.
un poem ermetic, intr-un fel mult mai interiorizat, in care alterneaza starile cu peisajele.
mi-a placut:
\"nici nu vrea să știe
de ce iarba e mai verde
pe la margini
decât cerul aplecat\"
practic aici am in fata un tablou. trebuie doar sa-l privesc.
cu prietenie,
andrei t
Pe textul:
„Orbul plin de imagini" de Teodor Dume
poate o sa ma certi pentru repetitie, insa parerea mea seamana cu cele din comentariile anterioare. se simte aici o acumulare de forta, care insa nu rabufneste, ca la altii imprastiind clabuci si licurici (:-)), ci e asezata curat, cu vers doar cat trebuie sa fie, cu stari bine conturate.
da, mi-a placut foarte mult.
mai ales:
\"un anotimp ce își depune zăbrelele\"
si
\"nu știu la ce-ți folosesc, sunt doar un motiv arhitectural
din mine cresc zilnic liane\"
acelasi,
andrei t
Pe textul:
„Consumul excesiv de iubire" de Carmen Sorescu
imi plac intoarcerile de fraza si modul in care inchegi cuvintele, moduri in care ademenesti cititorul tinandu-l aproape de firul narativ.
o mica observatie: repetitiile din prima fraza mai curand poticnesc lectura decat sa o fluidizeze.
cu prietenie,
andrei t
Pe textul:
„Puntea" de ion untaru
da, frumoasa combinatia asta de text vechi si hatru si nou. si mirosul de carte veche, cu lacat, scrisa in chirilica de un calugar in blugi, tolanit pe un scaun intr-un tren si cu peisajul fugind in spate (daca am descifrat bine poza ta :-)).
multumesc pentru inspiratie. mi-ai dat idei.
cu plecaciune,
andrei t
Pe textul:
„Din circulare" de Adrian DUMITRU
cu prietenie,
andrei t
Pe textul:
„Haiku-uri" de Djamal Mahmoud
prin urmare, draga colega, cafeneaua s-a deschis. iar ibricul duduie pe aragaz. :-)
cu prietenie,
andrei t
Pe textul:
„Doamna brună" de ion untaru
cel mai mult mi-a placut:
\"Și treceau prin aer oamenii de var
În poieni abstracte îngropând averi,\"
cu o mica mentiune: fara acel \"abstracte\".
cu prietenie,
andrei t
Pe textul:
„Doamna brună" de ion untaru
\"apoi voi trage ușor pământul
deasupra mea
și mă voi odihni.\"
seamana cu un ritual prin care inima este redata celuilalt cu tot cu durerile dinauntru.
descrierea mi-a placut foarte mult. secventiala, fiecare moment aprofundat, pamantul este tras \"usor\" deasupra, odihna da senzatia de usurare, de izbavire.
sfarsitul trece de la discursul launtric la o privire din afara, de undeva de peste timp, unde personajul, \"strainul\", nu si-a gasit pana la urma odihna.
andrei t
Pe textul:
„Cele o mie de lucruri" de Călin Sămărghițan
sfarsitul imi picura printre buze. otrava ta are gust de miere.
cu prietenie,
andrei t
Pe textul:
„despre unele dimineți" de Dana Banu
