Anolia Lorei

Nu înțelegeți ce vorbesc și credeți că sînt nebună.Ce ușor ar fi să fie așa--să nu gîndesc,să scap de rațiune,să trăiesc ca un animal condus doar de instincte... De-aș putea să-mi scot capul,să-l pun

Scutură-ți pădure rugina Și răsai lumină din tufișuri! Nu e timp de înc-o ploaie... Se-ncep războaie! Ce te vaiți sub frunza tremurîndă? Aștepti de prin cer izbîndă? Cerul e departe și abea

O pensula si-un vers Mi-e viata si tot visul; Pensula-mi coloreza versul, Cu versul pensulei dictez. Una gindul mi-l dezleaga, Altul iarasi mi-l incheaga; Si de-i alung,mereu certindu-i, Ei

Unde eterice, în lira nopții Tresar Și dulce-i mîngîerea--a melodiei Voal; Goală, trupul cu el mi-l Acopar Și pornesc în noapte

Noaptea... ............. Amurgul Așterne seninul serii, Își dă huța norii, Cîntă-n șoaptă ploii... Vin pescărușii, Aduc la culcare vise, Ciugulind zăvorul, Trăgînd

Să te iert? Ce să iert... Iubirea ce-mi crește sufletul, Suferința ce mi-l frămîntă-n creație? .............................. Ai plecat, tăcînd... Neștiind... Te-ai întors acum, Să-ți

Cioburi de țipete, Împrăștiate sub colțuri de morminte; Se-adun vipere Să sfîșie... Răsar cuvinte Lovituri sub coaste, Vînătăi în tîmple... Fraze proaste Putregai în cornee Și

Sufletul e un rezumat al Universului... e atît de vast, atît de vechi și nou.Norocosi suntem avind si creier-- împuternicit să caute, învețe, dezlege tainele ce vibrează în această masă cerească,

Guri negre și căscate Îmi mușcă vlaga din picioare, Inima bate-n piept să scape, Dar tălpile sînt grele,urmele rare. Limbi roșcate umezesc pămîntul Să mă lunec în slinoasa lor salivă, Întind

Un rîs de cioară,cîrîit Și pene negre,unsuroase E fantoma ce-mi ține de urît În zile triste ori frumoase... Să te dai cu capul de pămînt, Să-ți rozi pielea de pe oase, Că tot auzi acel

Pe-o creastă a lumei ,spînzurată, Stau și eu di-un fir legată. N-am putere să mă cațăr, Dar nici să mor di-un rupt de ață. Voi zace-n ploae și pe vînturi Ca iarba toamnei de pe crînguri, Voi

Alergați cu gurile căscate, Cu dinții ieșiți din orbite, Talanga-n piepturi bate-- Agonia și-a ieșit din minte! Zmulgeți rădăcini din trunchiuri, Vi le-nfășurați pe gîturi Și trageți unul de

Amurguri înșirate, Care mai negre, roșii, ori albastre, Scînteiază în șiragul zilelor adunate-- Care mai aproape, care mai departe... Și mai las un deal în urmă, Sub care stă un ochi cu barbă

Chinurile adolescenței--arătură ce va face roadelele maturității mai bogate,cu cât e mai adâncă cu atât mai eficientă,dar și mai dureroasă.

De ce nu pot să te uit?Amintirea ta mi-e ca un scut de gheață în fața altuia... De ce dragostea mare,adevărată,sublimă,trebuie să dăinuiască doar în filme,piese de teatru,romane si doar acolo

Poate că sufletul mai are nevoie de multe reîncarnări pînă la împlinire, însă pînă atunci călătorește pustnic, pășind treptele spre marea devenire...și eu nu sînt decît o treaptă pe la mijlocul

Chiar si norii zîmbesc, Rar, dar întodeauna sincer. ......................... De mi-i dat să răzbat singură Prin ceața vremii, Nu mi-i frică. Nu mi-e frică fară de voi--oamenii, Mai des

Dragostea e insuportabila ca si ameteala unei priviri din cosmos...dar ce priveliste minunata, sublima iti ofera inaltimea, Universul! (Stapineste-ti frica, deschide ochii si zimbeste :) )

Aș vrea să scriu, Să spun atît de multe... Dar gîndurile mi-s mute, Zac în minte ca-n sicriu! .......................... De ce creierul îmi arde Cînd nimic nu am a spune? Dar de ce la \"de