Poezie
Taina nopții
1 min lectură·
Mediu
Unde eterice, în lira nopții
Tresar
Și dulce-i mîngîerea--a melodiei
Voal;
Goală, trupul cu el mi-l
Acopar
Și pornesc în noapte taina-i
Să descopar:
Ale cui sînt șoapte ce visul
Îmi deșteaptă,
Ai cui sînt ochii ce inima-mi
Tresaltă...
Noaptea stele-mi înșiră, cărare
Ca să-mi facă,
Iar cerul mantia neagră-și
Dezbracă...
Și-n albastre zări, un astru
Domină--
Oarbă mi-i privirea, visul trezit mi-e
De lumină...
Ah! cum trădalnica inimă spre înaltul
Aleargă
Și-o caldă beție sufletu-mi
Dezleagă.
Căci el e magul ce-n vis
Mi se arată,
În a sa vrajă aș vrea să mor
O eternitate,
Și luceafăr, el să-mi fie, eu--
Lună,
Două flori înnodate în a nopții
Cunună.
012993
0
mi-l/ Acoper
Să descoper
înodate
s.a.