Anni- Lorei Mainka

m-am intors si m-am imbolnavit, m-am intors iar si mi-au cerut hirtii, si ma voi intoarce , oricum...cei care au fost nu mai sunt, cei care sunt sunt tineri, iar eu drumul il gasesc, chiar daca nu donez nimic....degeaba a fost plecarea, ptr mine si ptr multi, dolarii sunt in alta parte, iar cei din tara sunt niste naivi ca si mine

sper ca esti acasa, nu ne stim, ma bucur, ca durerea mea , in pierderile ce m-au omorit, iti ´plac...eh, nu-i asa de groaznic, mai traiesc, in minibaston e mai bine decit deloc, pe curind

oriunde ii e bine romanului, daca iei practica, teoria ar umple insa multe volume, si de fapt, daca am discuta despre bine, ar trebui sa-l definim, si cred ca ne cade greu, noi stim sa definim mai degraba, unde ne e rau...multam de trecere printre prafuitele ginduri din secolul trecut

dan plesa are dreptate....noua aici in occident ne e bine, si voua nu, si noi nu va intelegem pe voi si invers....exista un sentimen, dor, il ai numai cind ai pierdut, si atunci devii un bun occidental, si totusi ....dar probabil ca e totusi cum spui tu, ne trebuie reeducare...eu ma voi reeduca singura, lagarul meu de munca ma asteapta si lanturile la poarta oricum nu le mai taie nimeni, ptr ca in sfirsit nu voi mai avea carti de vizita.....(sunt naiva , nu tinara)

sigura ca ii multumesc partidului , ca muncitor care am fost, ca m-a vindut si m-a pus taman in mijlocul binelui, da, eu am fost unul care nu a mincat pina la final salam cu soia, a trebuit sa plec in 14 zile inainte ca cei curajosi care au ramas pina la final, care cu un an inainte de revolutie nu au iesit in strada ca o muncitoare ca mine, nu au fost plasati la periculosi, eu si vlad cindea, doi tonti, el cel putin a avut curajul sa se spinzure, eu am tacut milc si mi-am zis , ma spinzur la paris, dar am avut un mare noroc, alt muncitor brav al tarii a fost trimis spre mine, mi-a indeplinit dorinte pe banii mei si uite ca am scapat doar cu o coma, urmatoarea femeie fericita cu un barbat din romania, tandru si citit, a murit la 27 de ani, cu un an inainte de revolutie....

eh, cind traiesti atit de bine la paris, scrii prostii pe iarba si maninci din ce iti dau negrii care stiu sa fie si saltimbanci, dar ei mi-au dat de mincare, romanii la biserica, m-au ocolit, eh, aveam nume german....si cum zice, mircea lacatus, adevarul, hai sa spunem adevarul...dar, voi face tot ca el, ma voi opri aici...ca adevarul este - surse sigure, ce hazliui sunsa, cind te gindesti ca nu exista nici o sursa sigura - ca lui brancusi nu i-a fost bine nicicind niciunde, ci in opera lui s-a autodizolvat, ...iar de cersit nu, n-a facut-o , doar era renumit....si totusi ma intreb care roman a scris ce a scris pe gardul lui in 1990 ....f-t....e o dovada de patriotism, sau!!!

merci de recomandate, cind l-am corectat a disparut iar din recomandaate...nu e mare gaselnita, dar e timpul sa vorbim si de cite o valoare legata de viata, ca moartea o mincam deja pe piine...buna dimineata

ca un doping, dupa ce te aclimatizezi durerii mai vrei...asa -i cu jurnalul tau

l-am corectat, dar cred ca s-a ascuns...nu-i bai, bine ca poate fi citit cindva

stiu de lipsa mea de ț....cred a la multi le merge așa, durează mai mult decât să scrii un text...
mulțam de încrederea arătată, si că ai citit și așa...
oricum e o valoare (oh, un cuvânt fara ț) - respectul, ca azi e greu de intretinut, nu poate fi cumparat la nici un magazin...pe curind

m-am cam speriat...dar vorba luanei, se intimpla...si pe undeva totul suna destul de optimist, la atitia amanti...

eh, Daniela Sontica esti amabila, am scris aceste rinduri demult,atunci cind mai eram, cind Europei ii doream ceea ce mi-e greu sa mai gindesc acum, timpul trece si ne reduce...ramin amintiri, care se trezesc uneori si mi-am permis , daca tot s-a scris despre cel care pot sa spun , mi-a facut viata amara cind aveam de dat examene, nici nu pot sa descriu, ce dificil a fost drumul spre Brancusi spre tinerete, ce plictisitoare recenziile si congresele, cind esti tinar, multe sunt plictisitoare, acum, mi-e cald sa vad ca si eu speram ca va fi viitor, si el urma sa fie liber si maret, acum il simt pe Brancusi, inca nu-l inteleg, sunt prea mica

multam ....
sigura ca Sennett e american...dar cel putin a numit cartea sa asa...
nu zice prea multe, adica, despre nu poate fi spus prea mult, exista e bine, nu exista, atunci nu e bine....iar cu sila nu se face...
comparatia cu muzica mi-a placut

poezie nu gluma si durere si cautare

(mie nu-mi place cuvintul plasmatic, stiu , nu e altul, dar daca nu-mi place ce fac!)

interviul stim cu totii cum trebuie sa fie, dar acesta e facut de Daniela

stiu ca va fi multumita de criticile voastre
care mi le-am notat, ca nu numai Daniela e asa

dar stie cineva cit de greu este sa cinti la aceeasi vioara chiar daca esti alt fir (cred ca se spune coarda, dar am uitat pluralul corect....ajutor, Daniela)

oricum bine ca l-a intrebat si ma bucur de multele informatii, si sper ca in evul ce abea incepe sa reusim multi sa tot scriem romane interviuri si poezii , Originale, placute, ptr eternitatea care nu are plural

sa nu-l pui sub perna ca visezi urit....e amar...si daca nu l-ai infasurat bine , te tai..
ai inteles, pe loc, tot, sigur, la cite ai vazut!!!
ma bucur ca iti iei timp, chit ca famelie mare, multi nebuni...aia liberi zic...

pe curind, ca am primit un binoclu si pot sa vad reclamele de vis a vis mai bine, poate gasesc ceva care imi da foc la imaginatie...si ma ia neantu (tot un fel de editor)
(vezi cum pui accentul pe neantu!)

scuze...

mi-e greu sa citesc mult /acum/ cu toate ca si eu scriu commuri lungi (merci ca cineva le sterge/

am notat corectarile propuse, vai ce te tot asezi tu si scrii si propui....de unde ai atita energie? probabil cum de zise un domn pe site, de la yoga, domle, de la yoga...bravo
merci
si poate treci si pe la articolasu meu, respectul, ca vad ca nu e pe gustul site-ului...stop, nu mai scriu ca iar il inghite neantu...(tot un fel de editor de pe agonia)

ma intreb de fapt ce cauti tu pe agonia , cind la univ. te asteapta grupe maldare as putea spune de studente, cind prin ziare nu stiu cum sa te intrebe....
si evident ca eu, nu stiu cum e cu ceilalati, m-am bucurat sa primesc o stea ptr trecerile mele aventuroase peste umbra mea, sa am curaj sa public si aici ...(e mai rau decit la ziar, cind iti sare cite unu te miri de une si te palmuieste vigilent ca nu e verbu acela, oricum te pune pe ginduri!!)

sau poate ca erai prea obosit, dar prea obosit nu pareai, ai mai putut sa scrii \"recluziune cronotopica\"....fiimea s-a topit, si asa mama tu te ocupi de chestii d-astea?....i-am explicat ca nu e nimic ce sa se ia....dar m-am bucurat , si vai, iar am scris prea mult!!!scuze, vezi ce faci daca dai stelute!

probabil ca acolo undeva cintarul stie mai bine, dl vasile mihalache cum sa le cintareasc si cum sa ne pacaleasca...si totul continua, orice si oricum ar fi fost, azi e soare si parca e mai bine, am primit un binoclu ca sa vad mai departe de fereastra, si va multumesc ca ma cititi...mai stii poate mai scot un volum cu atitea nopti nedormite

da, cineva - destinul acela editorial - culege commuri, le numeroteaza si probabil ca ne santajeaza cu ele...evident ca nu pot reface analiza

ITI MULTUMESC (de data asta pe scurt, ca sa fie clar) ptr ca te-ai asezat asupra acestei recenzii.....sper ca face parte din literatura obligatorie a criticii romanesti ....

felul tau mi-a multumit asteptarile:

1.a fost ca un festin in amintirea celei care nici macar nu s-a aruncat de pe poduri , a pasit fara sa se auda inauntrul lumii, ca sa nu ne mai deranjeze cu asemenea carti (depusese manuscrisul, si era aprig criticata, ciudat nu?)

2. ai prezentat-o si pe autoare, si cartea cu rafturi umane, in asa un mod ca si cititorul agonic, fara cunostinte de scriere novelistica moderna te va intelege
(asta talent)

3. nu ai exagerat in laude ptr aceasta carte care a fost pragul spre alta lume literara, dar inca nu prea se aude limpede prin redactii

a se citi ca literatura de cei care vor sa mai scrie romane adevarata, cu radacini ptr cei vii

revin oricum mai cu drag,dupa o lipsa de agonia de un an jumate , scheletului meu ii multumesc ca in ianuarie m-a tintuit intre cuvinte
inainte citeam numai ptr recenzii ziare si stiri literare, asa-i cind lumea se abate globalizat peste tine
imi plac raidurile tale printre oameni, ai o pleiada de nuante, care le vedem toti, dar nu le putem reda