burgundia 72

Viespile le asociez cu agresiunea, iar stupul cu ceea ce au construit oamenii, deci o invazie a răului asupra binelui demarcat de acesta prin sârma ghimpată, iar emisarii negativului sunt ciorile, ploile, cutremurele, furtunile abătute asupra umanului, ca niște cataclisme sinistre.

o idee deosebită cu aceste \"viespi din ochi\"!

finalul spune totul despre o lume în care nu ai scăpare:

\"nu știe nimeni
cât cântărește veninul
unui
câine lungit de
aripa durerii\"

foarte frumos ai pornit și țesut ideea.
poemul are imagini, figuri de stil deosebite și, mai ales, transmite stările.

nu lipsește ironicul și senzația de durere.

mai trec,

Ottilia

finalul acum mi se pare ca ii mai trebuie citeva finisaje - concret aceea era imaginea

este o perioada cu prea multa istorie ce parcurgem acum! poate de aceea se vede atit de clar ce se intimpla ....acum vreo 20 de ani nu isi imagina sigur nimeni cit de mult poate cistiga un manager si cit de sarac poate fi omul sarac - si asta cu legea in mina

Poem care doare, precum o sârmă ghimpată ori un pâlc de panzere ale viespilor, care nu lasă nici pe simplul privitor să treacă indiferent. Apare schițată aici, înspre final, ipostaza antieroulului inchizitor, a pândarului din orice regim opresiv. Dotat cu o rigidă comportare, precum sălbaticele viespii strunite de ceva militar din ele, el ascultă desigur de-o ideologie. Se mai simte ceva din aceasta prin Occident, în anno Domini 2010?

\"un cocon cu portari
zăbrele acoperiș din mahon cu lunetă
se vede farul\"

Știu că se numește Cuibul de viespi. Nu cocon.

Această Burgundie e mult mai protestatară decât îmi închipiam eu că ar fi o poezie din acest ciclu al lirismului tău occidental-medieval-crepuscular. Cel puțin așa percep eu, de aici. Mă pot înșela, desigur.

lupa ta \"cea de toate zilele\" aplicata la versurile mele a gasit \"spielul\" - da , este protestatara, probabil am inceput sa prind curaj
poate si increderea care mi-a oferit-o pacea ultimilor ani

razboiul, saracia, mutatul continuu - in timp te descompun si nici un aur din lume nu te reface .....

\"viespile prin ochiul din ochi
pe reverul
Inchizitorului\"

Un poem cu cifru care lunecă printre pietrele timpului îngânând malurile. Las un semn cu plăcerea lecturii, Ioan.

pina la urma cred ca ajung sa scriu fabule - da, da ,da , asa e
doar pentru durere nu l-am gasit decit pe bietul ciine