ma doare iarasi locul ala in care stii ca se aduna toate lacrimile neplanse si absenta atingerii tale. sunt plina de furie pe mine, pe tine, pe soarele asta intruziv si pe absenta cuvintelor
Am adunat undeva in mine, ca intr-o imensa groapa de gunoi, toate senzatiile, impresiile, visele, gesturile si atingerile, iubirile si urile mele zac claie peste gramada, florile pe care le-am cules
\"Les jeux sont fait\"
Asteapta amandoi. El si ea, fata in fata, avand intre ei aruncate de-a valma, lucrurile pe care au pariat. El a zis ca pune in joc cativa ani din viata, ea a aruncat atunci
Ma fac covrig in mine, sunt trista ca nu-s wonder woman, si nici tricou cu metallica nu mai am demult.
Calc in rahatii citadini, tarasc dare de miros dupa mine prin magazine de fitze, stramb din nas
Mi-ai agatat constelatii de sarutari pe umerii goi, si de atunci cutreier asa prin lume, infasurata in noaptea sarutarilor tale.
Tot pamantul mi-e o insula,si mie nu-mi pasa daca s-au rupt sau nu
Ma transform. Nu, nu ca in Kafka..adica ba da. Viata mea va fi alta de acum incolo, iar eu va trebui sa invat sa ma descurc. Luni de zile am umblat cu bratele vinete, cu venele sparte de sus pana
Incremenesc in ganduri ca sotia lui Lot. Ma biciuieste ploaia peste obraji,iar mana ta cade usor de pe umarul meu. Ai spus ceva, dar nu inteleg ce anume. Mi-ai vorbit, iar in urechile mele vuia doar
Am stat o seara intreaga in baie pe masina de spalat, fiindca eram un pic deprimata. Ca daca eram deprimata mai mult, stateam in pat cu ochii in tavan. Daca eram deprimata rau de tot as fi iesit pe
ma obisnuisem cu lipsa ta din viata mea, insa astazi de dimineata m-am trezit cu un nod in gat. un nod de lacrimi si cuvinte, presupun. nu stiu sigur fiindca mi-a fost frica sa-l desfac.
nu ma mai
Pleoapele imi cad lenes peste irisi. Zambesc in coltul gurii, si gropita din obraz mi se umple de chicoteli inabusite. Cat de bine e cand ma intind ca o matza, cat de dulci sunt degetele tale care
te-astept. prin camera aproape goala se-nvartesc obsedant cateva acorduri desperecheate. mi-e lene sa cant ceva de la cap la coada. si nici nu cred ca as putea, gandurile imi zboara mereu catre alte
Cat as vrea, dac-as putea sa-ti fiu umbra peste fiinta,sa-ti fiu podul palmei sub obraz, sa-ti fiu zambet in oglinda, si refren pe buze. Dar nu-ti pot fi nimic din toate astea, sunt doar eu, cea pe
ca pe niste balene esuate imi intind gandurile la soare pe plaja ta.
bate vantul si din pacate nu mai sta sa ploua, imi placea tot griul ala, nemiscat, era bine asa, fara miscari bruste, fara
Stau si eu ca proasta satului si ma intreb de ce-mi vine sa iti zic: \"strange-ma dom\'le-n brate pana n-o sa mai am gura sa vorbesc, pana n-o sa mai am nas sa-ti respir rasuflarea mirosind discret a
soarele cade un pic piezis,peste flori, desenand umbre filigranate pe pamant. de jur imprejur numai maci rosii, tremurand ca niste sarutari in asteptarea unei dorinte. imi vine sa ma lungesc langa
Hai iubitule, hai sa dansam tango, hai sa ne amintim ce frumos, ce ritmic, ce simetric stim sa ne iubim noi. Hai sa nu ne calcam pe picioare, ci sa pasim atent si discret unul in jurul
Scriam ca o grafomana pe ziduri: I wished my love was pure and simple, dupa care ma asezam in fund si priveam cu un ochi critic zidul nescris. Cate ziduri, cate cladiri, cate strazi, pana cand orasul
caut primavara trecuta, fara sa vreau cu adevarat s-o gasesc, caut gesturi, ganduri, umbre cunoscute si nu gasesc decat praf. primul pas zace si el desperecheat intr-un colt, primul sarut s-a
Sunt bulversata astazi. Sunt piatra, cucuiul, sau prastia care arunca?
Ma simt din toate cate putin. Sunt calda si grea ca o piatra care a stat toata ziua in soare, ma simt rosie si pulsanda si
Nu mai am incertitudini, si asta e bine, ar zice unii. Ingerii nu se mai rotesc deasupra mea, asteptand clipa in care m-ar putea salva, si chestia asta devine un pic plictisitoare. Nu mai am doruri
Uite, aici unde vezi cicatricea asta minuscula, m-am taiat mai demult intr-o tabla. Aici, uite chiar de aici m-a muscat un catel prin \'94. Ah, asta e semnul care mi-a ramas dupa ce am incercat sa
sunt un curcubeu furibund,
ultimul din specia asta
bantui prin lume plangand,
stiu ca mi-e capatul pe undeva
in galeata plina de aur a trolilor
ca un imens semn de dialog curbat,
chiar inainte
scriu tampenii, am devenit sentimentala si pe jumatate idioata. o fi din cauza primaverii? probabil ca nu. cred ca sentimentalismul asta zacea undeva in mine, in stare latenta, si nu a fost nevoie
Aveam de gand sa scriu o poezie. Ba, daca imi aduc bine aminte, azi-dimineata chiar mormaiam niste versuri in timp ce ma spalam pe dinti. Numai ca dupa momentul ala de liniste, in care auzeam doar
AO