oda surogatului de maria-ioana

Pleoapele imi cad lenes peste irisi. Zambesc in coltul gurii, si gropita din obraz mi se umple de chicoteli inabusite. Cat de bine e cand ma intind ca o matza, cat de dulci sunt degetele tale care lasa urme de miere pe coapsele mele goale.. Imi place starea asta de toropeala in bratele tale, si ce daca nu inteleg tot ce imi spui, chiar daca tu, zambind, ma intrebi de doua ori acelasi lucru. Mi-e greu sa-ti urmaresc firul gandurilor, astazi. Ma multumesc sa admir contrastul degetelor tale pe pielea mea bronzata, de tiganca, sa urmaresc ametita arabescurile pe care le desenezi cu buzele... intr-un vartej de simturi ma las tarata, uite, ochii tai sunt atat de mari si frumosi, camasa de pe mine miroase atat de bine, pestele asta de care-mi era pofta este atat de bun.. In sfarsit, pauza de ganduri de care aveam disperata nevoie. Daca nu ma duceam de dimineata la doctor sa vad ce-i cu alergia mea, minunea asta de culori, de senzatii, ar fi trecut pe langa mine fara sa o bag in seama. Si totul cu o singura pastila... un antihistaminic... ce frumos... de asta probabil, imi aduc aminte cu atata placere de culorile copilariei.. o fi fost tot \"nilfan\"-ul? O fi fost altceva? Ce mai conteaza.. diseara trebuie sa mai iau una, maine inca trei... un sfarsit de saptamana minunat...Si in tot timpul asta, tu o sa dormi, ca acum, o sa-mi vorbesti sau o sa lucrezi, si eu te voi privi dulce si tamp.. :)))))) de fapt glumeam. ma simt groaznic de ametita si de incoerenta. fi-mi-ar alergiile de ras!!!