Mediu
Mi-ai agatat constelatii de sarutari pe umerii goi, si de atunci cutreier asa prin lume, infasurata in noaptea sarutarilor tale.
Tot pamantul mi-e o insula,si mie nu-mi pasa daca s-au rupt sau nu digurile la marginea lumii, daca apele au inghitit sau nu penultimii oameni, caci ultimii oameni zambind suntem noi doi.
Poate chiar acum, prin sifonierele domnisoarelor batrane se ascund pesti rosii, poate vreo meduza impietreste-n vreo oglinda sparta, dar mie nu-mi pasa, fiindca ultimii oameni care se iubesc, suntem noi doi.
Haide, fa-i loc urechii mele sa-ti gaseasca bataia inimii, infasoara-ma strans cu trupul tau, si hai sa ne amintim cum incepea povestea oamenilor care zambesc... noi doi.
064.981
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Anne Marie Oprea
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 110
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Anne Marie Oprea. “noi doi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anne-marie-oprea/jurnal/26126/noi-doiComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NS
Imagini atat de frumoase...! Esti fericita.
0
ISimi place gandul tau,ai vazut o poveste frumoasa cu esti rosii si doi oameni care se iubesc
0
R
Probabil ca daca am sti/putea/invata sa iubim cu zimbetul pe buze mereu ar fi mai putine oglinzi sparte pe lumea asta si mai multi oameni in locul lor, de ce nu? Pina atunci insa lumea va incepe si se va termina cu cei doi, tot mereu altii doi, ceea ce e normal poate sa fie asa. Apropos: are cineva o oglinda?
0
RHDistincție acordată
de ce in povestea noastra
e mereu noapte?
de ce mi te amintesc
ca pe prima fiica a lunii?
de ce nu vor sa invete
meduzele, sa zboare?
de ce am spart noi doi,
ultima oglinda cu stele?
e mereu noapte?
de ce mi te amintesc
ca pe prima fiica a lunii?
de ce nu vor sa invete
meduzele, sa zboare?
de ce am spart noi doi,
ultima oglinda cu stele?
0
O poezie de iubire in aceste ganduri.