automutilare

muzica se prelingea precum pensulele îmbâcsite de culori pe pereții imperfecți ai cutiei uriașe în care zăceam… - îmbrățișarea asta doare…mă doareeee!!! – “țipăt înăbușit cu lacrimi”. fiecare gest, fiecare mișcare, fiecare cuvânt se reflectă - se întorc asupra-mi precum săgeți ascuțite. obosit de slalomul crud la care-l supun cu bună știință, sufletul se predă copleșit de incertitudinile în care-i îmbrac noi și noi drumuri.