doruri albastre
e atâta timp de când nu am mai gustat o ploaie albastră încat îi uitasem parfumul ușor tomnatec – care mi-a scăldat sufletul la naștere. demult, într-un timp uitat, thanatos își închidea ușile în
wish you were here
culeg picăturile de ploaie în palmele mele uscate, și-mi stropesc pleoapele împietrite de atatea vise. universul cantă – și se aude cel mai bine atunci când dimineața îți înflorește în geam. am
automutilare
muzica se prelingea precum pensulele îmbâcsite de culori pe pereții imperfecți ai cutiei uriașe în care zăceam… - îmbrățișarea asta doare…mă doareeee!!! – “țipăt înăbușit cu lacrimi”. fiecare
dimineata cu parfum de nu-ma-uita
dimineata ne inunda cu parfum de tinerete… ai prins in ochii tai aste scantei de suflet si le scalzi in albastrul infinit al privirii tale fragede. azi ma halucinez cu zambetul ce deschide