Anisoara Iordache

zilele babei au trecut ca un fum; zâmbind mulțumită, vânzătoarea de ghiocei strânge în pumnu-i firav câțiva bănișori... nu e nimic scris în vechile cronici despre-ndrăgostiții, care se plimbă

și anul acesta, un martie plăpând își încearcă puterile prin stufărișul de iterații ale codului sursă... doar strigătul unui pescăruș singuratic pune-n mișcare vântul. pietre de

poverile asprelor ierni le ducem cu greu; unul strănută, altul sughiță, parcă, un miros tăios de insecticid a năpădit străzile. privește cum printre cojoacele de frunze uscate ale

cuvinte lovesc bolta de piatră a cerului- un fel de grenade humpty-dumpty plimbărețe pe muchia unui gând. //plină de forță sincronizarea tobelor… cortina de fier a căzut peste turnuri de

n-ai unde să fugi...# estul și vestul- fără culoare, fără identitate, într-un derapaj continuu de la bunul simț, prelungesc firele de urzeală, dincolo de rama războiului. n-ai unde să

viața- văzută din perspectiva dezvoltării intrauterine, trece prin trei niveluri fundamentale, cu unicul scop de înălțare spirituală. * mângâieri peste valuri de ceață; pe luciul

și cum vă spuneam, anul trecu repede, asemenea unui măturător, care-adună-n întunecimea străzilor, câteva respirații întretăiate de fulgere.- eliberându-se din lanțurile fricii, pluto

dimineți-nițel mai blajine, păsuiesc plata îndărătniciei noastre// acum trăiești din gloria ta, din rămășițele unei dureri atroce... o rachetă a străpuns zidul; o grenadă zbârnâie-n locul de

acorduri solemne din simfonia destinului conturează o realitate dură, nemilostivă, ce-și ascunde zâmbetul searbăd, incisiv, după perdele. cercul cvintelor perfecte schimbă tonalitatea

apele-s învolburate, atmosfera înclină spre obrăznicie- în parlament, ședință secretă: șșș…țara-i pusă la bătaie! lamentații pe muchie de cuțit, preșuri colorate, dintr-un vis

...în trecerea timpului- ambiții nelimitate amăgesc nemăsura. pervertind verdictul divin într-un pretext pentru masacru, vocea risipitorului e fără ecou. căderi- într-un balans

dimineață de sfârșit de noiembrie, ceva mai senină, aduce-n casă miresme de pini. o adiere tandră de ondulații cromatice atinge tăcerea. chiar dacă, prin animația străzii n-am chef de

vremea-i cam aspră, ca un vin amărui, cu gust de coacăze negre, afine și prune uscate; scaiul ghimpos calmează febra depărtărilor. unde a zburat libelula Dora? roți dințate direcționează

toamna-și numără bănuții; tot mai puțini pași tulbură liniștea cuiburilor goale; o mandolină arcuiește absențele- lacrimă, în a frunzelor rană…. depășind iluzia

pictograma- de pe muchia, încă roșiatică, a răsăritului, e amprenta unui tril de ciocârlie rotit în torul veșniciei. mi-am acoperit ochii cu rugăciuni șoptite doar în inimă *%* acolo a

cine poate să-oprească norii, din pelerinajul lor trecător, pe la porțile tristeții? copacii- cu crengile lor-nflorite, le alină suspinul. cu triluri fermecătoare, păsările le oblojesc

tot mai aproape de fața biciuită de însemnele pecetluirii apusul își poartă aroganța pe sticla impenetrabilă a visului de neînțeles fluierăturile ciocârlanului poticneli în dezlegarea

printre pernele brodate cu frunze aurii de-arțar, țînând hățurile carului mic - înfășurat în constelația dragonului, toamna împrăștie-n jurul stelei polare, amintiri- un fel de scame deșirate

tăceri răzgâiate de sunetul blând al unui suspin- întoarceri spre ultimile rostogoliri ale soarelui, în turcoazul vibrant al țărmului solitar.... nimeni nu scutură de

dezleagă-te omule de lanțurile răutății, taie rădăcinile indiferenței!// acea papalungă ce-și poartă semințele prin absențele zilei de mâine asemenea unui mărfar, vara a trecut prin gări

vibrații dramatice tensiuni interioare semne ascunse-n vocea unui poem 2 sămânța naani încolțește-n carte permițând tuturor să guste din fruct 3 accente străvechi ale unor

doar tristețea- unor triluri de privighetoare atinge vârfurile plopilor. abia simțit, vântul mătură urmele celor ce-viețuiesc în morminte. *&* scântei- dintr-o păpădie-nspicată, duc spre

fluture rătăcitor îmbietor frământând visând cântând pe neatinsele țărmuri poetice- iubind tulburând sclipind năbădăiosul înflăcăratul avânt pegas alb înaripat zburând fulgerând