Poezie
în miez de iarnă
multiplicând ipostazele
2 min lectură·
Mediu
dimineți-nițel mai blajine,
păsuiesc
plata îndărătniciei noastre//
acum trăiești din gloria ta,
din rămășițele unei dureri atroce...
o rachetă a străpuns zidul;
o grenadă zbârnâie-n
locul de joacă;
pe cerceveaua ferestrei, o dronă
se uită pieziș.//
am reușit-ai zis,
să deschid robinetul...
dâre de fum
se răsfrâng pe suspinul amurgului
în torente de flăcări;
mirosuri de trupuri arse
amplifică spasmele morții.//
la ce oră, pot să-mi aduc pisica
la clinica veterinară?
ziarele-s luate de vânt;
nimeni
nu mai citește știrile momentului;
sufletete stau pitite prin cimitire.//
o voce stridentă repetă:
vă mulțumesc pentru gândurile bune.
mulți irozi
bântuie visele noastre-n
miez de iarnă;
îs simpatici, cameleonic se
adaptează-n orice situație.//
ce frumos recita poemele,
în timp ce ucidea mii de persoane!
întâmplări sunt legate de memorie
cu chingi de-oțel:
Alexei, Valeri și Boris
au oprit-cu propriile lor vieți,
explozia apocaliptică de la Cernobîl.
umbrele lor
ating cel mai înalt vârf al munților.
zăbovire
în fața unei vitrine cu
orhidee-nflorite//
pe covorașul de flori,
plutim-mpreună.
flori de colț scânteietoare răsar
pe umerii-nserării;
în mirări de copil, bucurii clipocesc;
gerul mână cu biciu-i de foc
cetele de colindători...
stropi de-mpăcare și iubire
ating inimile.
animozitățile-ncet dispar în
clinchetul paharelor cu vin//
ce-o căuta moșneagul
prin zăpadă?
00880
0