scriam odata

Scriai odată ...
Mă întrebam uneori unde ești, nu te-am văzut pe aici de foarte multă vreme, pe unde rătăcești tizo?

Cu drag!

sunt aici. muncesc, cladesc, respir, rad, dorm, doresc, plang

as vrea sa va vad. sunt in Bucuresti. mai exista intalniri? mi-e dor de voi

oho! ce-mi văd ochii! mai să nu te recunosc!
bine ai revenit!

Ai scris atunci și uite scrii și acum, mă bucură revenirea ta! M-am întrebat de multe ori când vei reveni, chiar dacă te-am mai descoperit și sub alte texte. Textul tău de aici e ca un balsam care se vrea pus pe rană: Turnam pe slove aur cald / In sanul cald te tremurai / Respir cu muzica-n gand / Mai stii? Versul tău se prelinge ca apa cristalină a unui râu de munte, uneori agale, alteori vijelios. Descopăr printre versuri mult dor, dor de toți, dar mai ales dorul acela de tine: Sunt tot nalta / De piatra rupta-n dalta / Imposibil de grabita, plina / Curg in oameni ca-n serile de vina / Mi-e dor de voi si cum eram. Acest poem e un strigăt de buicurie: Iata va strig fara sunete / Tot acolo ajungem / Parca nici nu plecaram / Tovarse de arme si sange-n vana / De slove purtator. Poemul tău, împreună cu tine poartă semne și însemne, care au rămas și multe dintre ele vor rămâne scrise pe suflete:Astazi chiar de m-as intoarce / Parca nu potolesc dorul / Nesatul de aer si cuvant / Mi-e si teama -n gand. Poem plin de semnificații, plin de cuvinte care se vor spuse ca într-o avalanșă, cred că vor urma și altele…

Otrava e in jur
Si eu am inima de piatra
Saruta-mi obrazul odata!