Poezie
Așa mă uda ploaia
vechi
1 min lectură·
Mediu
Þi-am făcut un copil și nu mai pot scăpa de tine
Nicăieri nu am tihne-n lumină
Ești mereu în ochii lui
Mânuțele moi...
Mi-a trebuit
Legământ cu apă, sare și foc
Oriunde-n țărână nu am scăpare
Amânare, furare.
Am vrut să vezi că sunt fertilă
Că știu sădi lumină
Pot seca ape
Minți cu lapte.
Dar el e mai mult ca mine
Adânc în unghii, sub piele s-a cuibărit
Era poate lihnit de un trup
Să-i fie sclav tocmit.
Am scris pentru tine
M-am dat la colț de pagină-ndoit cu cotul.
Nu mai vreau muzici perverse, ademenitoare
Nici pe voi curve imaginare
Sâni furați de săltătură peste ape.
Fum cu ambră, pat așternut curat
Lavandă pierdută în perne
Miros de păcat.
Dă-mi otravă cu vin
Cea mai tare
Pune o doza dublă, nu, Triplă
Numește-o credință
Ființă
Să pot scăpa de tine
Cu iubirea ta cu condiții
Piei de aici
Amărui
Pofta-n cui
Am plecat
Călcat
Pas, pas că-i drum greu nejurat.
001956
0