Poezie
Rasele pământului
vechi
1 min lectură·
Mediu
Am tot ce ai tu și deasupra
Zâmbesc de mătase
Am sân și coloană
Verticală de oase.
Bărbat nu te știu a desparte
Mândria de ură
Nu vreu să te las a întoarce
Plăcerea din mumă.
Ești apăsător tată
Ce mă lovii iară
Și-n palma ce vine la urmă
Vei da socoteală.
Amant ce întai mi-ai aprins
Sărutul pe umăr
Privesc printre ani cum mă minți
Și tremur de ură.
Iar ție ți-am dat la-mpărțire
Și carne și viață
Copil te petrec cu privirea
Bătrână mă lasă.
Nu știu cum de m-am făcut femeie
Și nu bucată de gheață
Să știu să vă calc în picioare
Cu clasă.
001921
0