Anghel Pop

Leo, eu nu m-aș comenta niciodată singur. N-ar avea niciun farmec. Prefer criticile altora, pentru că îmi place Imprevizibilul. Simplul fapt că las critici pe textul cuiva e semn că nu pot fi eu acela. Presupunerea ta conform căreia eu i-aș trimite pe mail textele mele Andei ca să le posteze ea e fantezistă. Eu nu pricep cum pot unii emite afirmații fără dovezi. De ce nu te ghidezi și tu după principiul lamei lui Occam? Oricum, e amuzant că ai oferit un truc genial amatorilor de clone, ca să scape de constrângerea I.P.-ului.
:)

Faptul că am comentat pe site și la ora 5 dimineața nu înseamnă nimic. Nu te-ai gândit că am avut insomnie? A fost o zi în care băusem multă cafea.
:)
Ar trebui ca în emiterea de afirmații să te ghidezi după principiul briciului lui Occam. Știi care e?

Nu fi paranoic, Alberto. Nu am niciun dosar. E suficient să cauți cu google după termeni-cheie și afli tot. De pildă \"Dana Banu Alberto cabotina agonia\". Nu trebuie să păstrezi replici, când le păstrează taica Gugăl pentru tine mai bine. E suficient să-ți amintești punctele cheie ale afacerii.

În altă ordine de idei, dacă Dana Banu ți s-a părut ție cabotină DOAR pentru că-și recita poeziile aici pe site, conform logicii aristotelice și persoana care-ți recită poezia e cabotină. Quod erat demonstrandum.

P.S. Totuși camionul ăla e amuzant! Mai vreau efecte speciale din astea. Roll over, fade, știi tu.

Un hoț are speranța că lucrurile pe care le fură vor rămâne ascunse pentru restul lumii, că se va bucura numai el de ele și nimeni nu va afla niciodată. Asta îl motivează. Dar un plagiator știe că obiectul furtului său va fi expus examinării publice. Oricând, oricine îl poate demasca. Ba mai mult, cu cât ai mai mult succes cu opera furată, cu atât crește riscul ca să fii citit mai de mai mulți, deci să fii dat în vileag! Când ar fi să te bucuri de roadele furatului (succes, faimă, bani), tocmai atunci se poate prăbuși totul, pentru că ai intrat în atenția tuturor. Cum poți să trăiești cu stress-ul că vei fi prins? Ce minte au oamenii ăștia? Oare tocmai suspansul ăsta le place? Psihologia plagiatorului mi se pare la ora asta insuficient cercetată.

Alberto, mi-amintesc cum ai râs de Dana Banu pentru că-și recita poeziile pe acest site: \"esti cabotina cand reciti, exact ca paler cand se tanguie ca nu-l intelege nimeni\" ([06.Jul.08 15:07).
Nedumerirea mea este următoarea: persoana care-ți recită ție poezia nu e cabotină?

Mi-a plăcut foarte mult camionul ăla care se leagănă de parcă ar fi beat. E un camion proletar, extrem de potrivit în poezia asta pentru mase.

a plagia azi cu extrase din autori foarte citiți, consacrați, e o dovadă de completă rupere de realitate, de naivitate extremă, colo, spre probleme psihice.

Dar Ion Radu Zăgreanu confirmă povestea cu pariul?

\"patru cicatrice\"
parcă sună mai bine varianta de plural \"cicatrici\"

textul ăsta mi s-a părut mai coagulat la nivel de detalii abil risipite pentru a tușa niște personaje

relația cu Muladhara e simpatică

ce e OD? over-doing? over-dose? pentru că atunci \"maare mare\" poate fi tautologic

te mai citesc

Mă întreb dacă Alberto a citit \"Avarul\". Aș paria că nu.
:)

\"actorul este un artist de rang secund, întrucât nu creează din nimic un ceva, ci doar interpretează. \"
Există și teoria inversă: în receptarea unei opere (teatru, muzică simfonică, etc) există o creație și două re-creări: compozitorul, interpreții, auditoriul, toți la fel de importanți. Dacă lanțul se rupe într-un punct, receptarea nu mai e posibilă. Mie-mi place teoria asta, pentru că insistă asupra rolului dinamic al publicului, care e implicat în procesul de re-creare a operei, re-creare nu pur mimetic-reproductivă, ci potențatoare, inovativă.

Avarii lui Moliere sau Ștefănescu-Delavrancea mi se par îngroșați, ridiculizați, și cumva exteriori umanității, normalității. Lumea îi percepe ca tipuri, se simte detașată, poate râde în voie. E facil să râzi de ceea ce simți că nu te atinge. Or, avarii cei mai periculoși nu sunt cei care strâng nimicuri de pe drum (am întâlnit un funcționar de bancă francez prosper care făcea asta), ci acei aparent normali, dar a căror obsesie discretă distruge viața celor din preajmă. Sau avariția neconștientizată din noi înșine. Poate fi mascată de o \"inofensivă\" meschinărie. Asta e o temă de explorat.

Un articol frumos, bine scris, o delectare pentru lectură.

un poem drăguț, și totuși vreau mai mult de la liculescu. vreau să-l văd cum se dezlănțuie pe spații mai ample. anda a făcut o critică pertinentă, subscriu. singura obiecție e aceea că stilul îmi pare că aduce prea mult cu cel al ofeliei. și e păcat să nu ai o voce distinctă.

p.s. pentru editori: acuzația lui Alberto că Anda e clonă e neargumentată, deci e atac la persoană. trebuie trecută la offtopic, fiind pură fantezie. ar trebui ca să protejați noii veniți, mai ales când scriu bine și critică pertinent, ca Anda, în fața unor vechi bălăriști ca Alberto. Atâta vreme cât Anda nu are ÎNCÃ un cont dovedit pe Agonia nu este clonă. Poate fi cine vrea ea, nu mă interesează. Poate scrie sub pseudonim, și Arghezi a făcut-o, și Pessoa.
Vă mai rog, pentru binele site-ului, să instituiți o nouă regulă: contorizați atacurile la persoană și când se strâng 3 atacuri, scădeți nivelul, pentru că e clar că acel user e aici pentru a destabiliza comunitatea. o zi bună tuturor!

Înțeleg acum unde bați, e bine că ai clarificat intențiile literare, dar cred că nu ți-ai atins scopul în textul de mai sus. Personajul Alexandru e plat, neinteresant, e descris cu dibăcie, dar nu are profunzime, vivacitate. Nu văd stabilindu-se relația dintre el și heroină, doar niște zâmbete circumstanțiale de ambele părți, de vânzare a propriei imagini la bursa străzii. Heroina e străbătută de fiori lirici, amețeli hormonale, da, și?

Limita dintre proză și poezie, asta da, e o direcție bună, te voi mai urmări, să văd cum o explorezi, ai început bine.

Ai dreptate, pot schimba profesia eroului. Am pus-o așa doar pentru ancorarea cititorului pe acest site. Dacă te-a amuzat, e de bine. Sal!

E un text bine scris, dar fără miză. Totul se leagă, curge bine, detaliile sunt convingătoare, dar n-am înțeles ce vrei să ne transmiți. E bine să fie un mesaj, pentru că lumea e grăbită, se așteaptă să rămână cu ceva dacă tot a consumat cinci minute pe textul tău. Gândește-te pe viitor când mai scrii că scrii nu doar ca să te prezinți, ci pentru ca să se stabilească o legătură între cititor și tine prin textul tău. Oamenii își pot aminti de tine peste ani pentru că i-ai pișcat cu ceva prin textul tău, și asta e extraordinar. Dacă textul nu are miză, îl vor uita tot în 5 minute, și conexiunea nu se mai produce, ca între doi neuroni ce n-au putut stabili o sinapsă.

Mi-a plăcut insertul cu chillerele, amănuntul cu dinții neregulați (există sindroame neuropsi care pot dibuite prin acest simptom), acuratețea gramaticală și stilul ăsta lejer, esperantist, firesc, de yuppie girl zen-capitalistă.
De bine, așadar, dar îndrăznește și apucă-te de subiecte die hard. Cu toată voioșia asta de lesbiană glam.

un adevărat psalm. finalul putea să evite repetarea incipitului. gura cu spaimă se repetă de 3 ori, taie efectul. mențiunea \"roșcoavele\" îmi pare forțată în context, știu, e o aluzie biblică, e corectă, dar... te scoate din spațiul românesc, mi-ar fi plăcut o ancorare aici

plăcut, altminteri.

Călin, trucul cu visul m-a scutit de efortul de a face textul plauzibil... dacă scot finalul, trebuie să rescriu textul. Oricum vreau să-l rescriu, așa că mă voi gândi la varianta propusă de tine. Da, m-am gândit și la finalul din \"Picnic la marginea drumului\" când am zis de cererea ca tuturor să li se împlinească dorința secretă, profundă. L-am cam luat peste picior... :)
Episodul cu unchiul Griga își poate găsi un corespondent în fantoma feminină de pe Solaris... dar e greu să eviți similaritățile atunci când sapi în dorințele universal-umane. Ms. de observațiile pertinente.

Tudor, era prin zona \"la nisipuri\", dincolo de Micro 16, frecventată de pescari și de nudiști ce adoră sexul în mijlocul naturii, după stația de epurare și podul de fier, pe partea stângă în direcția de curgere. Dacă te interesează, poate că gadgetul își caută alt stăpân. Mult succes!
:)

\"plouă
sufletul resemnat așteaptă finalul
viața își leapădă karma
să crezi în metamorfoze să crezi adevăruri
spuse de dragul minciunii

să fii cu totul alt om pe jumătate străin
pe jumătate de pe altă planetă
să huruie în tine o moară stricată
inima să-și achite nota de plată și cine semnează
umbra ți-e martor și cine semnează
să vină îngerii de vată de zahăr
să vină îngerii pur sânge diluat
în agheasmă\"

uite, poemul ăsta îmi plăcu. l-am mai periat ca să fie pe gustul meu, dar nu mă băga în seamă. spor la treabă!

... subiectul e f. vechi, a preocupat omenirea din cele mai vechi timpuri, se repetă în mai toate poveștile popoarelor. Tratarea lui actuală poate fi reușită dacă atinge umorul sănătos. Povestirea ta cu \"vreau să fiu plin de bani\" m-a amuzat. Ms. de confirmare și să ne mai citim pe aici.

E bine scris, veridic, captivant. Ai niște erori de redactare, păcat. Aștept urmarea.

\"Pentru-a câta oară noapte,
Nicio zi în zori cu șoapte
Niciun clinchet plin de rouă
În vreo dimineață nouă\"

Scrii îngrozitor, domnule Diliman. Absolut ilizibil. Nici bunica n-ar gusta așa ceva.
Din ce epocă vii matale? Din perioada interbelică? \"Șoapte-noapte\", rime de doi lei, abandonate până și de cei ce scriu în vers clasic. \"Rouă-nouă\", rime facile, uzate, infantile. Asta e o compunere școlară de clasa a II-a.

După 165 de texte la Atelier și la pagina de autor, ce cauți matale pe prima pagină cu comentarii, să-ți dai cu părerea despre texte recomandate? Ar trebui să fii băgat la carantină.

Nu e nici epigramă, nici catren, nici poezie. Nu e nimic. De ce trebuie să apară pe prima pagină prostioare din astea, făcute de oameni care au toate textele la Atelier? Nimicurile astea sufocă site-ul.

P.S. \"Comanzi doi, dar plătești unul\" are prozodia defectă. Pentru ritm, corect era \"comanzi doi, plătești doar unul\". \"Poeți\" care nu sunt în stare să scrie corect prozodic nici măcar o strofă.

Mie-mi plac și prescurtările, semnele matematice, stil mess, în definitiv lumea se schimbă, mulți tineri vorbesc așa... de ce să n-o recunoaștem. Poate fi ceva foarte nou, la care suntem refractari din conservatorism. Nu vrem să citim decât așa cum ne-am obișnuit.