Anghel Pop

Cum e \"bancul cu cea pe care-au futut-o tot sfintii pan\' la dumnezeu\"?
Ca nu-l stim toti.

Eu am o nedumerire de multa vreme, si nu ma mai pot abtine, asa ca te intreb: de ce te cheama si Ioana si Grigore?

E asa de derutant pentru mintea mea simpla: cand vreau sa ma adresez tie ca Ioana ma incurca imediat acel Grigore care vine si el din urma, iar cand te percep ca Grigore vine Ioana si ma da peste cap.

Cum pot convietui in tine doua personalitati de semn contrar distincte si ireductibile precum Ioana si Grigore?

Asa ca te rog sa-mi lamuresti framantarea asta, ca, uite, e 7 dimineata si n-am dormit toata noaptea.

Glossando: mi-a placut ochiul ala smecher care face pe mingea de ping pong, trebuie sa aiba o viziune periferica deosebita si o viata foarte rapida si animata.

Dar de ochiul celalalt, prins la subsoara, imi pare rau, chiar daca e drept ca subsuoara e rasa. Pe caldura asta, si totusi, orisicat!

Ce sa faci, nu toti ochii sunt la fel de norocosi in viata. Unii nimeresc poezii mai bune. Imi aduce aminte de barbatul care ii cere Zanei Bune sa-l puna intre picioarele unei femei frumoase, iar Zana il transforma in tampon.

Of, Li, draga, cat ar fi omul de deprimat si tot reusesti sa-l faci sa surada. Si cum nu ar zambi cand realizeaza ca te adresezi unui supraom supranietzscheean, unui superman kryptonian, unui supermale ultraviril cum poate ca asa ceva nu se egzista?

Ce fel de mascul feroce e in stare sa umple o cada cu sperma (e drept, dupa atatea ejaculari lirice, si cu sange)?

Dar sa intre bland in \"himene asfaltate\"? Tare vână lirica trebuie sa aiba! Ma inverzesc de invidie, cand imi amintesc de himenele originale in care ne asfaltam noi, astialalti, poetii supernormali.

Ce macho universal e in stare sa ejaculeze o lunga spirala de spermatozoizi care ar inalbi galaxiile?

E adevarat ca toata aceasta sfortare supraomeneasca il vlaguieste atat de mult incat ajunge ca o leguma care trebuie \"stearsa la fund\", chiar daca fara manusi.
Dar asta nu ne consoleaza.

Oare vrei cu adevarat sa provoci toti poetii de pe site, facandu-i sa se simta neinspirati in comparatie cu idealul tau masculin proiectat pe fundal stelar?

Oricum deschiderea ta cosmica e de apreciat, caci e inedita si inovatoare. Tot universul devine in viziunea ta plin de \"labe nesatule\".
Si chiar, de ce nu?
:)

Ai dreptate, era titlul si versul 3, la care m-au incurcat \"corolele\", ca nu`s de ce imi tot suna \"le-le\" in cap ca un ecou. Imbatranesc si eu, nu mai pot scanda ca pe vremuri!
:)

Exista o confuzie in ce priveste destinatarii textului tau.
In finalul lui te adresezi provincialilor \"in trecere\" prin Bucuresti: \"lasati-ne rogu-va si pe noi, bucurestenii [...] nu mai scuipati pe el [Bucuresti] daca va aflati pe-acolo doar IN TRECERE\".

In comentarii precizezi ca de fapt te adresezi provincialilor STABILITI in Bucuresti din snobism si care sunt nemultumiti de el: <>.
Aici ai dreptate.

Numai ca din text se intelege ca ai ce ai cu provincialii \"in trecere\", adica restul celor 18 milioane de romani.

Trebuie sa fii mai clar in exprimare daca vrei sa te intelegem corect. Comunicarea e dificila. Mai ales pe net.

Si noi iubim Bucurestiul, dar uneori ne oboseste.
Alteori ne sare tandara cand ni se interzice fericirea de a intra in Micul Par(ad)is, pe motivul cretin ca suntem oricum din provincie si aglomeram metroul.

Si asta ne infurie cumplit, pentru ca noi, astia din Nordul Salbatic, inca mai ascultam romantele lui Gica Petrescu (Apollo sa-l ierte!) si oftam cand il auzim cum canta: \"Fetite dulci ca-n Bucuresti tu nicaieri n-ai sa gasesti...\"

Dane, comentariul meu era un mesaj codificat trimis catre un prieten pe care nu l-am vazut niciodata, contine multe aluzii si simboluri inseriate intr-un cod pe care numai destinatarul le poate decripta.
De fapt eu comunic cu el in aceste pagini asa cum altii isi trimit mesaje codate prin Mica Publicitate.
Scuze daca a parut un comentariu elogios, nu asta era intentia.

Am niste poze dintr-o padure din apropiere care cuprind exact elementele din aceasta poezie. In revers, textul tau este precis si colorat ca o fotografie cu rezolutie mare.
Poezia vizuala nu moare!

Versurile sunt inegale d.p.v.d metric, dar poate ca asa ai intentionat, sau poate ca rima unica in \"-il\" nu e un lucru facil, de copil inabil.

Hai ca mi-a placut poezia ta, mi-a lasat o imagine luminoasa pe retina, ma duc sa caut pozele cu paingul acela futil care topaia pe licheni razand ca un imbecil.
:)

Miscator strigatul din final, o despuiere de ganduri pentru pactul vanzarii sufletului catre Dumnezeu. Nimic nu este mai greu in lume decat sa fii om.

Fata de viata simpla si instinctuala a plantelor si animalelor oamenii au adaugat mii de engrame social-culturale, tabu-uri, interdictii, legi, contracte, traditii, cutume, obiceiuri, cerinte, et caetera. Ti-ar trebui cateva vieti numai sa le inveti cum sa le realizezi.

Si peste toate lipsurile incarnarii intr-un corp supus entropiei, oboselii, fiziologiei, mortii, mai vine si singuratatea artistului, damnat sa se caute pe sine chinuitor si sa nu se recunoasca decat in putini oameni.

Te-ar reconforta sa stii ca din punct de vedere genetic invocatia ta din final este deja implinita?

Te citez: \"Asa cum ieseanul isi iubeste Copoul oriunde s-ar duce, ardeleanul cetatile medievale ale Sibiului, constanteanul linistea marii cand nu e plina de turisti, lasati-ne rogu-va si pe noi, bucurestenii care ne-am trait o viata acolo, sa ne bucuram de intimitatea pe care orasul acela in care s-a dat acum iama a stabilit-o cu noi altadata.\"
Cui te adresezi? Nu provincialilor in numele bucurestenilor?
Ce sa inteleg din logica ta? Te contrazici?
Cand a fost vorba de descentralizarea Ardealului acum cativa ani, cu Gherman, au sarit bucurestenii si i-au acuzat pe ardeleni ca o duc mai bine si ca sunt egoisti, ca nu sunt patrioti, etc. Deci banii ardelenilor sunt buni, numai ardelenii sa nu ne impanzeasca Bucurestiul nostru drag, ca ne strica intimitatea si nu mai putem scrie poezii. Asta suna a discriminare.
Sa va lasam in pace orasul, nu?
:)
Oricum noi mergem la Cluj, ca e mai linistit si mai pitoresc, bre.

Nu trebuie sa scuipam noi, provincialii, pe Bucuresti, ca e deja plin de scuipati peste tot.
Am fost in toamna prin Amarastiul nostru fascinant ca sa-l descopar la pas de plimbare, cu Hanul lui Manuc, cu casele in stil brancovenesc din Cartierul Cotroceni, cu biserica Stavropoleos, cu Curtea Domneasca, si atatea altele.

M-au lovit in moalele sufletului reclamele gigantice atarnand pe blocuri intregi, pancartele colosale care deformeaza est-etica unui Mic Paris revolut: Coca-Cola, Nike, Orange peste tot. Nu provincialii au facut asta, ci chiar bucurestenii.

Am fost prin capitalele Europei, m-am patruns de farmecul Parisului toamna, de lumina Madridului vara, in cocheta Roma, in veselul Amsterdam, in bonomul Brusselles, in greoiul Berlin, in fermecatoarea Viena, in pitorescul Zurich, dar nicaieri nu am vazut mai mult prost gust si mai multa nepasare pentru prezentarea vizuala a unui capitale europene ca in Bucurestiul nostru iubit.

Gunoaie, reclame mutiland fatade de blocuri, case de epoca lasate in paragina, blocuri cenusii de la poluare nerenovate in centrul istoric, strazi in reparatie la care 10 muncitori priveau cum unul sapa, un veritabil camp de balarii vis-a-vis de Casa Poporului, taximetristi care te umfla la pret daca se prind ca nu esti din Capitala, injuraturi si ochi incruntati care au ceva cu tine desi nu i-ai vazut niciodata, etc, etc, etc.

Aveti cumva impresia ca hoarde barbare de provinciali vin sa scuipe si sa arunce gunoaie in Capitala, si daca le-ati interzice sa intre in Bucuresti acesta ar deveni ca prin farmec curat? Sunteti naiv.

Credeti ca provincialii numai asta au in cap? Din contra, abia asteptam sa ne terminam treburile ca sa scapam de acolo. Va zic sincer ca noi, astia din nord, mai degraba ne ducem sa ne plimbam prin curata Budapesta, care e la cateva ore de mers, si in care nici macar ferocii unguri nu se uita urat la tine precum bucurestenii. In a carei centru istoric, splendid conservat, te simti chiar bine.

Stiti care este impresia ardelenilor despre Bucuresti? Ca ne hapaieste fondurile la buget si ne da inapoi cu taraita. Din punctul asta de vedere, chiar dorim descentralizare. Asta ca sa nu zic de romanii ardeleni carora le e atat de lehamite de Bucuresti, ca vorbesc chiar de separare si CAPITALA LOR CLUJ.

Iar daca va pasa de Bucuresti si doriti curatenie si ordine, nu aruncand mata moarta in ograda provincialilor veti reusi sa schimbati ceva. Fratele meu avea 16 ani cand a fost in Brasov si a vazut ca e curat, si a realizat ca asta e din cauza ca acolo sunt cosuri de gunoi peste tot, nu numai in centru.

A scris un articol in ziarul local prin care semnala problema opiniei publice, Primaria s-a autosesizat si a montat cosuri de gunoi, care, culmea, se si golesc regulat.
Azi cand vin brasovenii se mira de cat de curat e orasul nostru. Si, in general, daca locuitorii orasului nostru au o nemultumire scriu mici articole in ziarele locale, iar Primaria incearca sa o rezolve. E o minima implicare a fiecaruia.

Imi imaginez ca intr-o metropola monstruos de mare ca Bucurestiul e nevoie de mult mai mult decat de un articol in ziare. E nevoie probabil de implicarea cetatenilor, de fundatii civice, de programe in care bucurestenii sa contribuie la infrumusetarea urbei si la presarea autoritatilor.

Va dau un exemplu: tinerii din Fundatia Rotary din Targu Mures au curatat imprejurimile orasului de PET-uri si gunoaie, si cand au vazut ca actiunea nu da roade au montat cosuri de gunoi pe care le golesc regulat. Acum zona este curata, si organizeaza acolo anual regulat un festival de 5 zile foarte bine pus la punct.

Deci se poate, nu trebuie sa asteptam sa faca autoritatile ceea ce nu prea vor sa faca, nici sa facem provincia un urias ghetto ca ne retragem in elistista Capitala.

Daca sunteti plecat din tara, puteti strange fonduri acolo si sa organizati o fundatie in Bucuresti, cu tineri voluntari care sa vina cu idei, timp si energie pentru intrarea Bucurestiului in randul capitalelor europene cu adevarat, si nu numai pe harta.

Dar a te plange patetic pe net ca provincialii sunt de vina pentru degradarea Bucurestiului e penibil si jignitor.
E ca si cum se plang unii francezi ca strainii sunt de vina pentru lipsurile lor.
La urma urmei, ai orasul asa cum ti-l faci.
Pana atunci Capitala culturala, artistica si europeana a ardelenilor ramane Clujul. In care chiar te simti ca la Paris.

Zeul cu doua fețe s-a transformat in zeita cu un singur chip si scrie poeme ce miros a iarna ruseasca pe campie romaneasca si melancolie ungureasca, penduland intre forma lui Maiakovski si simtirea lui Esenin, din plictiseala fracturata si talent blazat. As minti daca as zice ca nu-mi place, macar ca improvizatie hivernala racoritoare in arsița verii...
:)

Frântruri e un sinonim pentru fractruri?

Uite, mai este o Oana Radu pe sait, poate va imprieteniti:
http://www.agonia.ro/index.php/author/18718/index.html
;)

Imi place universul acesta straniu cu fantani animate, nunti de sinucigasi si popi barbosi de capat de lume, in care totul e misterios si incita la explorare.
Ai siguranta nararii, care captiveaza...
Vant bun pentru navigare pe marile literaturii!

Ma uit la ultimele texte postate: 5 afisari, 9 afisari... intre ele una de 50 de afisari: Penisul lui Grigore. Probabil toata lumea era curioasa foc sa afle ce si cum e cu penisul ala. De fapt, nu era nimic cu penisul lui grigore. Flasc, mototol, inmuiat, flescait, molicel.

Tii, da ce sinistra e dezmembrata aia din centru!
Nu te poti escita pe poezia asta erotica, nici sa vrei mortis.
Nu`s de ce, dar nu ma incita decapitatele, chiar daca are titi mari.

Si numele alea ce sunt, lista fostilor tai? Alfabetic: dani, gani, chini, shini, tsani, xani (in alfabetul chinez translatat?)

Sau poate e o criptograma, ca vazui pe acolo si omega, cifre, simboluri oculte, coduri secrete.

Sau ne-ai oferit litere la intamplare ca sa ne alcatuim noi propriile poeme cu ele, jucandu-ne scrabble?

O mandreata de poezie, sa o tot studiezi! Asa cum scrie si pe ea, e MARE.

Dar pune-ti in centru o fotografie de arta nud, sa vezi ce de analize o sa primesti la ea. Si asa e complexa, d`apoi cum!

Ela scrie matur, dozat, cu o siguranta de sine care vine din exercitiu si rabdare. Efortul anilor de antrenare in vanatul cuvintelor se ghiceste in spatele textului.

Atunci cand ti-ai construit un stil propriu, cu atentie si migala, poti sa te desfasori in spatiul exprimarii de sine cu mult aplomb. Desigur, cautand sa eviti capcana manierismului care pandeste orice stil...

Ai reusit, Persee, in ce ti-ai propus prin tonul simplu si cald, mi-a sunat in cap din prima a Sorescu, un oltean pe care il admir mult, numai ca nu stiu daca ar putea fi citita chiar in Poiana lui Iocan, textul pare facil la prima abordare, dar cred ca trebuie un receptor liric mult mai rafinat pentru a sesiza subtilitatile lui decat sensibilitatea gregara a marmorosblancilor.

Ca eu am incercat sa citesc o poezie (simpluta de tot) unor tarani, si au ras de mine si cu curu`. Ca asa sunt ei, morometii astia, ironici nevoie mare, destepti desi nu au facut nici patru clase, le stiu pe toate, ca ei simt poezia universului frust si nemediat, cand merg la coasa pe racoare si apune Ursa Mare.

Acuma, ce sa zic, apreciez faptul ca poemele tale se depun peste un mesaj, si nu esti omul care sa scrie doar de dragul de a se auzi. Ai filonul acela metafizic numit lirism. Hai, inspiratia!

Exista ceva si mai infiorator decat avortul. In cazuri foarte rare, dar nu imposibile, dintr-o pereche de gemeni unul intra in celalalt, si se dezvolta ca un etern foetus in interiorul acestuia. Omul are o viata normala, pana cand geamanul-foetus creste totusi prea mult fata de posibilitatile de cazare in stomac/viscere si din cauza durerilor mari se ajunge la doctor, unde se descopera totul, iar fratiorul/surioara trebuie extirpat/a.

Acum se pun niste probleme interesante: geamanul din burta e un parazit, sau geamanul mai puternic l-a asimilat canibalic pe cel mai slab in lupta pentru supravietuire?

Oare ce fel de viata duce acel foetus vesnic nenascut? Ce viseaza el, ce simte, ce poezii compune in universul lui straniu? Ce e cumplit e ca asta se poate intampla oricui, chiar si mie sau tie, cititorule...