Anghel Pop

Kahlil Gibran, stilul lui atat de simplu, incat poate fi inteles de toti, si totusi atat de emotionant. Dupa mine e poezia pura. Ai zice ca e proza, si totusi e poezie 100% in fiecare fraza.
Acelasi lucru il reuseste si Tagore.
Faptul ca te-ai apropiat de acest tip de exprimare e de bine.
As zice sa re-citesti Tagore si Gibran, dar fara sa fii atent de data asta la mesaj, ci doar la stilul scriiturii lor.

Poetul penduleaza intre doua tentatii: fie sa cripteze textul incat sa nu mai poata fi decodat de nimeni (si atunci e invulnerabil in fata criticilor, dar isi pierde cititorii derutati), fie sa (se) scrie simplu (si atunci se expune oricarui imbecil, dar castiga publicul-tinta la care tanjeste).

Textul de sus e artificial, fortat, tocmai din cauza ca ai ales prima cale, aceea de a-l incifra voit pana cand el nu a mai putut fi inteles de nimeni.

E un text inatacabil, e drept, oricine te-ar critica ar putea primi de la tine un raspuns \"pe invers\".
Nu are sens pentru noi, si poate nici macar pentru tine (numai tu stii ce ai vrut sa exprimi prin acea vrabie infractoare si bolnava).

Sfatul meu prietenesc este sa iti depasesti dorinta de a fi pe placul publicului (\"deci n-o să mă las până nu vă voi fi pe plac integral\", spui tu), sa abandonezi tehnicile, bascalia programatica, incifrarea intentionata, raportarile constiente la curente literare la moda sau preferate, si sa scrii pur si simplu ceea ce simti, sa te exprimi, sa te comunici, prin fluxul gandurilor si al perceptiilor, oricum ar veni: nostalgic, ironic, revoltat, apatic, ataraxic, vesel, deprimat, optimist, et caetera.

Sa ai curajul de a te expune, fie in obsesiile cele mai socante si mai ascunse, fie in emotii, opinii, senzatii viscerale, tot ceea ce te reprezinta ca fiinta umana.
Atunci vei simti marele orgasm al actului poetic.
Care este in esenta: re-creare de sine si re-organizare a lumii intr-o reprezentare unica.
Dar despre asta mai putem discuta.
Daca te simti prea tanar pentru lucruri atat de grave precum poezia, poti lasa aceasta cale (a simplitatii viscerale) la macerat pentru cativa ani.
Si pana atunci sa ne inveselesti in continuare cu umorul inconfundabil.
Insa eu nu as miza pe acest tip de scriitura, prea ludica.

\"suntem în visele mele
majoretele de pe marginea
marelui meci care uneori e
viața noastră\"
As fi scos \"uneori\", pentru ca viata e mereu un meci, e in esenta sa un meci care nu se joaca fair play, spre deosebire de meciurile organizate de oameni (apud Oliver Stone in \"O duminica obisnuita\").

Viata, ca mers prin bombardamente, cand imprejur cad ghilotine, si comunicarea dintre doua fiinte creeaza o alveola protectoare, tesuta din gesturi banale si concomitent semnificative. Aici am recunoscut starea lirica, o alta alveola ocrotitoare.

\"dar iar\" suna cam fortat.
\"îți așez cu emoție farfurie\" la fel.
\"farfuria\"?

In rest, numai de bine!
:)

Andrei, tu chiar nu-ti dai seama cand scrii proza si cand nu?
Aranjeaza textul asta pe orizontala, si cauta poezia.
E proza 100%! Memorialistica.

Da, se simte influenta liricii orientale.
As zice Gibran.

Ca sa fiu dur, iti zic: daca ai trait tot ce ai scris mai sus, atunci ai trait Poezia, daca nu, atunci doar ti-ai lasat imaginatia sa zburde fara rost.

\"Viața mea de poet este ca cea a cerșetorilor. Nu am nimic și nu păstrez nimic.\"
Asta mi-a placut. Ce norocos e omul care nu are nimic, canta Dead Can Dance. Chiar reusesti sa traiesti asa, sau doar iti doresti?

De curiozitate: ce inseamna \"sobusoara mea\"?

Mie mi-a placut tocmai comparatia culinara:
\"pe peron inima mea/
înțepenește ca o bucată de carne/
în zeama de răcituri\".
Parca ar fi dintr-o carte de bucate pentru canibali.
Daca ai fi folosit termenul \"suflet\" ambiguitatea putea fi evitata. Insa imaginea gelatinei e percutanta si inovatoare.

Formal, textul asta mi-a amintit tehnica lui Ianus din ultima lui perioada. Sper ca nu esti contaminata.
Un poem-film placut, cu lumina speciala din fotografiile memoriei.

Mie mi-a placut glumezia asta, pentru ca finalul este constituit dintr-un joc de cuvinte rar si de efect:
\"mă tancuri\" este de fapt \"mă-ta-n-cur!\".

Asta e exact bancul pe care il spuneam cu mult lirism la depanusat porumb sau batai cu sfecla pe tarlalele patriei, exact acum 20 de ani, cand inainte de inceperea scolii generale mergeam cu entuziasm silnic la \"munca patriotica\".

Mihai, mai scrie poezii din astea liricoide si nostalgiace, pornind de la alte jocuri de cuvinte: de pilda, o stii pe aia cu \"sânii\"?
\"Sî ni pupi în cur!\"

Dar pe aia cu \"rața\"?
\"`raț-ai dracului sa fiți!\"

Dar pe ala cu Cico?
\"`cic-o...\"
Dar pe asta n-o mai zic, ca bancu se termina rau.

Daca o poezie a reusit sa imi readuca in memorie minunatele amintiri ale vacantei fortate pe campurile nesfarsite ale toamnei romanesti amirosind a batai cu rosii sau maini degerate stivuind napi, atunci inseamna ca m-a emotionat de-a binelea.
Sanatate!

Poemul asta mi-a placut, pentru ca te simt aici mai putin detasat decat in celelalte, in care te multumeai simplist sa constati fapte irelevante. Acolo era prea multa tehnica, aici e suficienta traire, insa.

Dar aici esti tu, si palpabila revolta contra nimicniciei lucrurilor.

Astea sunt relatiile umane, in esenta lor derizorie: \"janush da macar o flegma pe mine?/ tzupa? sociu? vladareanu?/ cine sint oamenii astia?/ pot sa-i opresc pe strada?/ de ce/ as vrea sa ii opresc pe strada?/ vreau sa beau cu oamenii astia? /deci?\"
Poate asa ceva simtea Anna Karenina in revelatia ei finala si totala.

Acesta e omul, prins in malaxorul daturilor ontologice:
\"sint acoperisul lumii mele/ de beton si de sticla de/ pe care cad ca un capac de bere\".

Acesta e conflictul intre valorile autoimpuse de catre societate si dorintele noastre secrete: \"fireste ca as vrea
sa ma intereseze problema abandonului scolar\".

Daca \"moartea miroase a dero\" iar \"romania miroase a dero cu totul\", atunci concluzia logica e, apud poetryca, \"romania miroase a moarte\". Si acesta e adevarul!
Bine ai venit in Clubul Impotmolitilor Anonimi!

Acesta e poetul, care si-ar dori ca \"textele sale sa nu crape\".

Aceasta e lumea, in care pana si moartea ajunge \"un produs contrafacut\", in care valorile umane s-au cotat la bursa \"cu totul\" si s-au transformat in reclame insipide si gretoase: \"moartea miroase a dero\", paradoxal, detergentul care promite paradisiaca fericire a albului divin, extazul perpetuu al curateniei paranoice si al sublimarii sufletului.

Asta e starea viscerala, numinoasa, generatoare de poezie:
\"as vrea sa am glas peste P22/ sa strig ca sinteti niste furnici / ca/ ignoranta va pune picioare in fata picioarelor/ ca femeile si barbatii vostri/ sint niste curve si niste boschetari!/ deci?\"

Dar sa fii pe marginea caminului P22 (banuiesc ca asta inseamna P22) si sa urli in noapte chestiile cu furnicile si boschetarii, la dreaq, nu e asta poezia/frumusetea absoluta? (pentru Omul Revoltat camusian, desigur).

Asta e viata: desi e un altfel de \"film tembel\", totusi \"nimeni nu vine\" ca sa ne salveze.

\"lumea spumega in urma-mi
ca o galagie de lacrimi si muci\"
Exact! De unde stii? Marea minciuna, marea iluzie gen matrix, in care \"Apple nu o sa-ti dea nici un iPod\".

Omule, desigur, esti liber sa spui ca ai intentionat sa exprimi altceva, ca de fapt te-ai amuzat, ca NU AI SIMTIT, dar si eu sunt liber sa spun ca textul asta e singurul tau text care m-a atins, pentru ca aici gasesc razvratire adevarata, senzatii viscerale fara pic de lirism (asa cum stiu ca iti place), autenticitate.

Asta e poezia. Daca ai scrie numai asa, numai atunci cand vine starea asta de sevraj, de visceralitate gretoasa pana la extazul scrierii (\"ma opreste sa simt/ nevoia de-a scrie despre ce simt\"), atunci ai pune de un volum cu care sa-i tragi pe dreapta pe aia de ai zis ca nu dau o flegma pe tine. Parol! Si sa vezi de nu vine studenta frumusica in genunchi inapoi la tine.

Tine mintea starea asta in care ai scris textul asta, si scrie numai cand revine, chiar de ar fi sa faci pauze de saptamani intre texte!
Deci?

BALIVÉRNÃ s. v. fleac, invenție, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, nimic, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură (cf. DEX).

Baliverna este asadar o poveste neadevarata, inventata din nimic, o minciuna.
O minciuna care nu are \"nimic concret\" (ca sa te citez) nu poate fi dovedita in nici un context, tocmai pentru ca tu singur ai absolutizat-o prin cuvantul \"NIMIC\".

Baliverna e o minciuna care nu poate fi dovedita prin nimic, dar cu toate acestea tu \"crezi ce spun (ei)\".
Adica pentru tine minciuna are simultan valoare de adevar.
Semnele - si + pentru tine sunt totuna.

E exact genul de confuzie pe care o fac nebunii, care amesteca realitatea si irealitatea, imaginatia lor si concretul, trecutul si prezentul, sinele si alteritatea, necesitatea si probabilitatea, et caetera.
Ei sunt ne-buni, pentru ca, printre altele, nu mai fac diferenta intre lucruri si contrariile lor.

Nu vreau sa zic ca esti nebun. Dar in locul tau as face urgent un curs intenstiv de logica, pentru deparazitarea gandirii de toate sofismele, erorile de judecata si anomia care te caracterizeaza, si asta pana cand nu se agraveaza situatia.

De ce sa te chinui inutil traind captiv in mintea ta confuza? Si apoi te plangi prin \"poezii\" ca suferi.
Pai uite de ce suferi.
Vindeca-ti gandirea si totul se va regla in viata ta.
Nu vei mai fi obligat sa recomanzi oamenilor sa se masturbeze, ca panaceu universal pentru problemele lor.
Ori sa insisti naiv ca oamenii sa se schimbe dupa cum ai tu chef, pentru ca tu ai decretat ca viata lor nu indeplineste standardele tale, si tu stii mai bine ce le e de folos: masturbarea in oglinda, par exemple.

Ti-am zis de ce expresia \"get a life\" este falsa din punct de vedere logic. Pentru ca nu poti sa-ti iei alta viata cata vreme nu ai decat o singura viata la dispozitie.
Viata nu e un joc video din care sa poti iesi si intra, sau sa ai la dispozitie 3 vieti, ca in Half-Life 2.
Daca ar fi asa atunci ti-ai mai putea lua o viata, si butada ar fi corecta. Nu ai sesizat ca, de fapt, ce ai vrut sa exprimi este: \"schimba-ti modul de trai\".
Atunci am fi putut pornit un dialog real, fundamentat pe afirmatii corecte d.p.d.v. logic. Dar asta e o alta poveste.

Ma deranjeaza sa vii sa trantesti pe pagina mea o butada falsa d.p.d.v. logic, preluata fara cenzura de la coltul blocului, unde se chinuie baietii de cartier sa pipaie fetitele dupa ce le-au impresionat cu trucuri aflate pe net de genul \"get a life\". Poate ca asta merge intre voi, dar nu cu mine.
Ma irita cand vii si imi propui aceasta afirmatie ilogica drept raspuns la niste probleme concrete. Poate ca Alina nu te va ucide pentru aceasta eroare de judecata, dar eu fac alergie la ilogicitati.

M-ai rugat sa iti mai semnalez greseli gramaticale. Uite una din comentariul tau ultim: \"insuficientele tale orgolice\".
Numai revizuindu-ti constant exprimarea poti progresa, nu?

Iti recomand \"Istoria logicii\" de Anton Dumitriu, Bucuresti, Editura Tehnică, 1993, si \"Paradoxuri, sofisme, aporii\" de Gheorghe Enescu, Bucuresti, Editura Tehnica, 2003.

Jocul nu se termina.
Doar am trecut la urmatorul nivel.

\"tacstul e poetrina pana spre am ras\"
\"a sapat de veceu\"
Comiti greseli gramaticale de elev de scoala generala,
te rog sa reiei \"Manualul de Gramatica pentru clasa a VI-a\", Ionut.

\"nimic concret, doar baliverne, da\' io cred ce spun\"
Daca sunt \"baliverne\" si \"nimic concret\" inseamna ca faptele relatate nu sunt reale, si atunci cum poti sa spui ca in aceleasi timp le \"crezi\" ca fiind reale?
Inca o mostra de ilogicitate din capul lui Enache, am mai gasit la el aceasta eroare de judecata, a confuziei intre un concept si contrariul sau.

Probabil te-a furat fluviul exprimarii totale de tip Joyce, fara punctuatie, sintaxa, topica, ortografie, et caetera.
Ori poate ca lipsa punctuatiei marturiseste doar ce dezordine e in ideile tale, sau cat de confuz gandesti si te exprimi.

E trist cand agramatii si iletratii sosesc pe agonia ca sa fie si ei poeti, ca logica si gramatica sunt prea dificile pentru ei.
Dar in poezia moderna nu mai e nevoie de gramatica si coerenta mentala, noroc ca le-au abolit pe toate Breton si puii sai, nu-i asa?
Ce bine ca astfel poate si Enache sa fie poet & critic pe agonia, noroc cu suprarealismul, fie-i posteritatea usoara.

E extraordinar cum un singur cuvant scapat de Felix la intamplare, \"bejenie\", iti poate starni creativitatea pana acolo incat incepi sa scrii introducerea la o noua epopee a poporului roman.

De-a lungul vietii mi-am notat si eu cuvinte stranii, vechi, incarcate cu semnificatii uitate, am zeci de liste.
Sa ti le trimit intr-un e-mail, ce zici?
Ca poate scrii o noua \"Rromaniada\", sau \"Baseida\", sau cine stie ce iti mai poate trece prin cap, in afara de un glonte.

Ca sa spun ceva si despre text, remarc ambiguitatea semantica din constructia gramaticala:
\"violau și robeau femeile/ fecioarele/ orătăniile…\".
Nu se intelege prea clar: robeau fecioarele si violau orataniile?

ACÁCIA, acacii, s.f. Nume dat arborilor sau arbuștilor tropicali din familia leguminoaselor, cu flori albe sau galbene, cultivați ca plante ornamentale, pentru industria parfumurilor și pentru extragerea gumei arabice (Acacia)

Cuvantul \"acacia\" in acest context temperat-continental e subversiv, de fapt contine un mesaj subliminal pe care il descifram usor daca taiem vocalele de la inceput si sfarsit.

E o trimitere cu bataie lunga la mormanele de cacat care zaceau prin paduri dupa fiecare bejenie, in care se impotmoleau navalitorii blestemandu-si zilele?

Sau o trimitere eleganta la bancul acela cu Stefan cel Mare care trimite sa i se aduca pantalonii rosii cand vin 10 000 de turci, caci stie ca se va murdari cu sange, iar cand vin 100 000 de turci trimite dupa pantalonii maro, caci banuieste ca se va caca pe el de frica?

Oare din cauza mlastinilor maronii generate de frica perpetua a romanilor bejeniti mancau acestia scoarta de conifere, scapand de diareea pe baza de stress prin autoconstipare fortata?

Oare de atunci a ramas poporul roman constipat?

Oare s-a transmis aceasta intoxicare prin codul genetic la indivizii astia care misuna pe sait incruntati si lipsiti de simtul umorului, de parca ar avea o bucatica de cacat uscat legata sub nas?

Remarc identificarea autorului cu eroii din textul sau initiatic: \"și-o tuleam\".
Deci erai si tu pe acolo, mai Iuliane, mai?
Ai citit si tu de 15 ori \"Literatura si fascinatia aventurii\" de Horia Matei, ca mine?

Eu cred ca tu trebuia sa te nasti in epoca turnirelor cavaleresti, sau a haiducilor, sau a exploratorilor, sau a pionierilor din Vestul Salbatic, sau a muschetarilor, sau a centurionilor.

Dar azi, ce mai poti face? Sa gusti aventura de a cauta o bere noaptea, la Non Stop? Sa te droghezi, sa organizezi lupte de cocosi ori curse de masini? Jalnic.

Ai ramas undeva intre Old Shatterhand si Corsarul Negru,
dar asta ar putea fi marele tau avantaj daca ai sti cum sa il folosesti.

Tu ai putea face multe pentru literatura romana. Esti croit din stofa visatorilor utopisti de genul Defoe, Swift, Stevenson, London, Verne, Poe, etc.

Dar in loc sa calatoresti in lume si sa revii saturat de experiente si aventuri, ca sa oferi publicului roman carti marete pe care le-ar introduce apoi in circ-uitul literaturii universale, tu te epuizezi pe agonia in mici texte dense ca asta mai sus.
Si nu inteleg de ce! Esti cumva comod din fire?

Nu`s de ce, poate dipt`ce tomna`amu am sorbalit un ceai verde japonez Sencha taninic si escitant, tratatul tau fiziopoetic ma amuza teribil, in loc sa ma curenteze cu \"dulcii fiori\" pe care ii asteptam cand am dat click cu mana tremuranda pe linkul tau, atras de feromonii expusi in titlu.

\"indexul tău umed/
în lumea mea strâmtă și înaltă/
cu scară în spirală creneluri\"

Metoda de inaintare in spirala pe scara este excelenta, are randament 100% pentru ambele tabere combatante.

Dar stiu un prieten care se lauda ca scrie litere in timp ce asediaza crenelu`, pentru ca il ajuta sa se detaseze.
Scria asta tot felul de bazaconii, de pilda cuvinte ciudate ca \"strand\" (pentru ca are cele mai multe consoane la o singura vocala), sau \"desaga\" (pentru ca e singurul de gen neutru care are singularul in \"o\", nu in \"un\" ca restu`, iar de rivalul sau \"capsuna\" nu era prea sigur dupa noul DOOM.
Intr-o vreme se apucase sa scrie un roman, dar nu stiu la ce capitol o fi ajuns.

Poate tehnica asta scriitoriceasca o invata si individul tau, de care marturisesti inocenta ca \"descifreaza o carte de colorat litere/ atât de aproape o tine\".

E tare barbaru`, pretinde ca invata coloratul, dar se reinventeaza mereu (altfel cum ar putea sa asedieze la infinit o cetate deja cucerita de N ori? ar lua-a razna dupa 2 ani).

\"incubator/ camera mortuara\"

Asa e. Incubator pentru fericitul supravietuitor, cavou pentru restu` armatei speciale de mascati agili si antrenati, care asediaza turnul cu milioane de clone, navalind mai dihai ca fluviul Yangtze in cele trei defilee (trei, Doamne, si-exact trei) la Stirile cu Inundatii Internationale de Toamna de pe B1TV.

Obiectia mea este ca prea e totul transparent.
Prea ne dai totul mura in gura.

De pilda:
\"mi-am batut tocul drept în el sa îl învat cu sulita\"
\"lingem împreuna aceeasi experienta/ dintre coapsele lumii\"
\"ma dori si rabd pentru puterea ta de apasare/ greutatea\".

Experienta asta nu ma satisface.
E drept ca sunt si greu de satisfacut.
Mai ales cand vine vorba de tratate ale anatomiei poetice sunt foarte mofturos.

Trebuie sa ne surprinzi cu niste tropi cu adevarat insoliti, daca pretinzi sa scrii poemul \"Fiziologia Iubirii\".

Daca la inceputul secolului XX, damele faceau plaja zidite pudic in niste costume de baie sexy cu guleras la gat si volanase la glezna, azi traim intr-o epoca in care toate perversiunile posibile s-au catalogat si au primit numar de inventar.

Mai ales ca dupa 15 de practica intri in rutina, si nu te mai socheaza nimic din ceea ce tine de acel act liric atat de monoton-repetitiv, again and again and again.

Dar tu poti sa vii cu niste tropi inediti, o stim cu totii.
Doar de aceea te cheama si Ioana, si Grigore, si esti unica, macar in privinta acestei andronigizari exceptionale, prin care esti capabila sa sesizezi subtilitatile ambelor genuri.
Uimeste-ne!

Serbane, nu ne spui decat ceea ce stiam deja:
nu exista \"noua literatura\" (ah, ce trist),
anarhismul e bun pentru ca ii socheaza pe conservati
(dar numai in doze luate regulat intre mese),
tinerii cifrati, pardon, literati, scriu fie in stare de criza (crizati, in criza de idei ?),
fie inspirandu-se copios din predecesorii mai titrati,
a murit fracturismul \"pe motiv de\" prea multe fracturi,
asa cum s-au dezintegrat utopicii de la Ou Topos
(oricum n-aveau loc din start, dupa nume, nu?)
pentru ca nu au avut audienta nationala, penibil,
de parca pasiunea pura pentru literatura nu era suficienta.

Insa te opresti tocmai atunci cand incepea sa fie mai interesant: spui ca teoria fracturista este \"mai vulnerabilă din anumite puncte de vedere, asupra cărora nu ne vom opri însă aici\".

Tocmai asta mi s-ar fi parut relevant, sa aflu parerea ta asupra acestor puncte vulnerabile (fractura e un loc vulnerabil, nu?).

Sau sa ne spui de ce anume pariezi pe Manasia, de ce mizezi pe Vancu, etc.
Nu mi se pare fair sa ne dai un clasament FIFA (Federatia Internationala a Foetusilor Amatori) fara sa ne lamuresti in privinta criteriilor estetice dupa care te-ai condus.
Ar fi binevenit un studiu aprofundat, cu exemplificari din textele respectivilor, mai ales ca e vorba de lotul tinerelor sperante din care am putea constitui o echipa de juniori capabila sa vizeze pe viitor Cupa Nobel la Campionatul de Poezie Intertoto.

In schimb, e de admirat stilul degajat, captivant, lejer in care iti defilezi ideile.

Astept noul studiu cu interes!

Profundă acea majusculă de la Încă.

Robotelul tau cedeaza psihic chiar daca era din fier?
Apoi ce sa ma dzicem de noi, oaminii, cestilalti, din carnie?

Test original Iul-ye-an, arata EXACT ca o poezie.

Scrie, mai, si tu mai mult, sa iasa o epopee tip ALIENIADA!

Asta ceardas mult placut la mine. Dar fata acela, jucat prost!
\"doi-pași-la-stân-ga/doi-pași-la-dreap-ta\" asta nu ceardas este, ci hora romanesc.

Apoi nu spune tu la mine, ca eu jucat mult la baluri pe sate ceardas maghiara! Fa poezie ceardas, nu globalizat toti culturile. Hop te jigo, asta ceardas original!

Mai Tokay, dar nu prea tacut tu in acest poezie, mai mult vorbit la tine. No, ca eu asteptat poezie cu tacere in maghiara, asa cum titlul zice la el. Dar unde vorba multa, saracie de om! Oricum, moartea incercare n-are!

Noemi, de ce nu mai postezi texte?
Te asteapta fanclubu`, si tu, nimic.
Cu o poezie si o autocritica ti-ai epuizat geniul?
Hai, la treaba!
Ca vita e brava, dar arsul e lung.

P.S.
Ti-a iesit bine operatia estetica, acum nimeni nu te mai poate recunoaste in portretul-robot de pe pagina de autor.
Unge mecanismele cu ulei de motor, sa iasa poezii de calitate!

Inca o dovada ca reclamele sunt perverse: ni se arata viata musculitei Vodafone care face fly-jumping, surf, sex romantic, si cica sa traim si noi la fel de intens ca si ea, chiar daca avem salarii de 20 de ori mai mici ca in UE, dar preturi mai mari ca in (nu)UE.

De fapt, reclama e cinica pentru ca ne transmite subliminal ca noi, romanii, avem o viata de cacat, deoarece musculita aia nici vorba sa se distreze ca in reclama, ci in realitate cauta toata ziua cacat de calitate pentru ca sa supravietuiasca si sa-si poata depune urmasii!

Ar veni tradus asa: \"Romanilor, stim cu totii ca aveti o viata de cacat in post-tranzitie, dar distrati-va cat puteti, e singura voastra viata, chiar daca e de cacat, faceti-o voi distractiva, faceti haz de necaz, ca oricum asta v-a ramas, singurul lucru la care va pricepeti bine\".

Si ca argument ultim: de ce nu au ales in locul musculitei o libelula, insectivor feroce, cu viata palpitanta, dar pe bune?
Raspuns: deoarece pentru a fi libelula trebuie sa ai boase si sa apartii unui popor de hunter-i, nu sa te multumesti cu cacat.