Poezie
Desfranare...
1 min lectură·
Mediu
Saruta-mi scobitura coapsei
Si gusta din potirul vietii
In fierbanteala carnurilor
moi...
Cufunda-ti buzele perfide.
Si joca-te cu cuvintele...
In gemete scurte
iti recit alfabetul...
Musca-ma..zgaraie-ma..si apoi iarta-ma
cum numai tu stii..
In armonia...timpului
ne impreunam ca doua frunze ranite
Unde esti?
caci a venit...toamna
Sub pasii noptii,
Scartie salbatec luna.
Unde esti?
doar trupurile noastre
goale stiau a scrie
cu o caligrafie perfecta
Desfranare...
033.067
0
Puietul vine tare din urma!
Pazea!
Scobitura coapsei?... Hmm...
Potirul vietii? Hmm de doua ori...
\"jocate cu cuvintele\"? Avand in vedere fierbinteala redactarii textului direct in timpul consumarii inspiratiei, e de iertat.
Pare totusi o reverie solo, dupa cum am banui din indiciul \"Unde esti\"?
Or Muz-ul apollinic s-a pierdut pe sub pat, istovit de atata scris?
\"In gemete scurte
iti recit alfabetul..\"
Viitorul poeziei apartine textelor multimedia, asa ca grabeste-te sa atasezi si fisiere audio, ca sa invatam si noi noul alfabet!
Nu de alta, dar sa deprindem cat mai iute \"o caligrafie perfecta\".