Anghel Pop

Mi se pare ca aici lipseste un citat: \"Alexandru Vakulovski e și mai frust: ; ; , conchide personajul-student din Letopizdeț” (p. 31).
Oare din cauza tipului special de ghilimele a disparut?

E amuzant sa incepi ziua cu o cafea tare si cu adevaruri:
„Se tipăresc o mulțime de histoires de cul... Ne năpădesc poeții de reproducere... Poetesse bele și tembele sînt gata să-și etaleze viscerele pe cearșafuri tipografice și să ciripească nu-n limba sacră a păsărilor, ci-n limba păsăricilor. Saltimbancii poeziei sînt ocrotiți ca plante rare.\"

\"Erudiția a devenit prilej de batjocură\"
(prostia salveaza Romania!)

\"Sexul virtual e temă grea. Nu cumva criticul literar e ca Dumnezeul lui Nietzsche: mort?\"

Ma duc sa cumpar cartea chiar acum, sa ma mai distrez si eu cu critica literara autentica.
M-am saturat de critica porno.

Daca ar poposi Magda si pe aici, ar avea material didactic destul ca sa mai scoata cateva carti.

Al treilea vers nu ar fi sunat mai bine:

\"a mers atat de mult in fund\"?

Ori:
\"s-a dat atat de mult la fund\".

Zic si eu.

Mi-aduc aminte de un coleg care ii indica traseul spre decanat unui profesor universitar din alt oras:
\"Mergeti in fund... aaa... scuzati, domnu` profesor... deci, mergeti in fund...\"

Esti simpatica tu ca ne tot anunti asta.
Da, existi, mersi ca ne atentionezi!
:)

Ioana, strange 20 de \"poeme\" din astea aforistice, zi-le \"poeme intr-un vers\", posteaza-le laolalta, si nu mai ajungi la atelier.
Ce zici? Incerci?

O incantatie murmurata intre transparenta si incifrare, pe muchia unei emotii. Vor veni zapezile, si iar vor astupa negrul lumii, si iarasi vom putea spera ca universul e luminos. Imaginare sanii ne vor duce departe, in tinutul cuvintelor somnoroase. Pana atunci sa ne bucuram de tacerile migratoare ale toamnei!

\"nu mai contează atunci când faci sex
cum miroase aerul\"
Oare? Eu cred ca nu e totuna daca miroase a peste, sau a parfum Ylang-Ylang din vaporizator...

Parerea mea e ca Romeo & Julieta au avut mare noroc ca nu
i-au lasat ai lor sa stea toata viata casatoriti, pentru ca ar fi ajuns si ei sa se bata, el ar fi fost betiv si ea cheltuitoare, s-ar fi certat si s-ar fi urat, si ar fi fost trist pentru posteritate.

Asa macar au avut o noapte de sex fierbinte, si au intrat in constiinta umanitatii ca simbol al iubirii perfecte, ceea ce nu-i putin lucru!

Dar daca s-ar fi casatorit si s-ar fi tintit cu farfurii, cine ii mai baga in seama? Nimeni!

As mai fi mers eu la balconul Julietei din Verona, Via Cappelo 27, sa ma zgaiesc si sa calculez cati metri de cearceaf si cata musculatura iti trebuie ca sa escaladezi zidul?

Mai, Sexpir, nu puteai sa pui actiunea dramei asteia in orasul meu? Sa facem si noi, romanasii, niste bani cinstiti de pe urma turistilor...

Uite ca acum ne cauta astia in Transilvania pentru Dracula, ceea ce e trist si ingrijorator.

E interesanta ideea resetarii gandirii, a reevaluarii totale. Preconceptii, reflexe, deprinderi, valori, traume...
In ce masura acestea ne determina, si cat mai ramane pentru autentica libertate?

Am incercat si eu resetarea, timp de un an de zile, printr-o psihopedagogie frantuzeasca, nu prin psihanaliza.

A mers cat a mers, dar identificarea engramelor cere efort, spatiu si timp pentru interiorizare, ghidajul cuiva care a parcurs acest traseu, un travaliu de re-gestare dificil... si bani, foarte multi bani!
:)

In cele din urma intelegem ca functionam in mare parte pe baza setarilor biochimice, iar restul gandirii e format-deformat de mediu inca din copilarie...

Schopenhauer zicea ca nu ne putem schimba realmente, ci doar ne scoatem la iveala adevarata personalitate treptat, prin confruntarea cu experientele vietii.

Intrebare: daca apare persoana pe care o invoci in final ca sa te adopte, si este de o uratenie infioratoare, gen Quasimodo, ce faci?
O mai iubesti neconditionat?
Zi sincer!
:)

Ei, ca mi-am amintit si eu de tinerete, cand mergeam pe strada mandru ca se uita toate fetele frumoase la mine si imi zambesc gales, pana cand m-a atentionat unul ca eram deschis la prohab (asa ca in povestirea ta)!

Sau faza cu avocatul care te taxeaza, e reala: i-am dat un telefon odata unui critic literar ca sa-i duc un litru de tuica impachetat in poeziile mele, si era cat pe-aci sa ma taxeze doar pentru 5 minute de vorbit la telefon! Ca el era si avocat, si critic literar.

Am scapat numai pentru ca eram in blocuri vecine, si m-a iertat, ca ma simpatiza fiica-sa, vezi ca el era bolnav, Dumnezeu sa-l ierte.

Pai, daca ai asa o carciuma in apropiere curg povestile garla, reale 100%, romanul inainteaza, banii pe roman vin, faci cinste, vin toti amicii, spun alte povesti, ies alte romane... si uite-asa se face nobelu, roman peste roman! Totul e sa ai carciuma aia cu personaje exotice!

Nici in aripa extremista a boemismului, recte spirtismul, nu ma incadrez!
De cativa ani degeaba beau, ca nu mai simt nimic, doar ma simt somnoros si ma duc sa ma hodinesc, adica mi se rupe filmul, fara transa, fara euforie, fara excitatie neuronala, fara inspiratie cosmica, nimic!
Oare traiesc eu intr-o transa perpetua, si nu mai fac diferenta intre betie si realitate?
Se pare ca nu ai aderenti, Vasile... trebuie sa revenim in organizatia-mama, partidul-boemist.
:)

Albule, cam putin pentru valoarea ta.
Baba asta te duce cu gandul la scorpia lui Raskolnikov:
o poezie cu premeditare, un vers in moalele capului prin surprindere, si cam atat.
Sa intelegem ca ai probleme cu gazda la care stai in chirie?
Are pretentii? De pilda, sa nu vii dupa ora 20?
Mai baga niste actiune, ca sa ne dumirim!

Pai de-acolo vin, de aia mi-i dor de el. Mi-i dor de curatenia lui poetica: fara chistoace, scuipati, hartii, pet-uri (ca la noi), numai dale si frunze (pana vine masina de aspirat frunze). Asa bulevard te inspira sa scrii poezii!
:)
Da` dupa 1 ianuarie cica nu mai am nevoie de viza pe poezie, ajunge pasaportu` de poet, asa ca voi putea merge oriunde mi-a fi voia...

Cum ar veni, daca Anghel n-are bani sa bea uischi si geamaica si malaga si porto si bordo si alte fineturi, adio texte geniale, gudbai recunoastere internationala!

No, ca ma multamiesc si cu o uiaga die horinca de pe la noi, ca doara nu s-o gatat mioriticu` in tara dacilor liberi, Tara Awas, cum ii mai dzice p-acilea, si-apoi daca oi scrie numa` balade haiducesti, ce-a si?
Ca doara traba sa le scrijaleasca oaricine si pa aiastea!

\"Colo-n vale, la un tau,
sade Nanu si gandieste,
traje-o dusca de trascau
s-apoi scrie voiniceste...\"
I-auzi, i-auzi!

\"Ieri am băut două sticle de uischi\".
Singur? Doua sticle?
Pai cum sa nu ai inspiratie dupa 2 sticle de uischi?
Eu cand prind o tuica din pruna sanatoasa sunt fericit.
O duci bine, daca te rasfeti cu uischi!
Boemist inversunat!
:)

Dupa parerea mea, acest text se limpezeste in aceasta varianta, ca proza.
Nea Mihai se contureaza din tusele scurte si apasate, si capata consistenta: el este asemanator tuturor oamenilor simpli de pe mapamond, frust si simpatic, si ca atare reprezentativ pentru mediocratia ubicua in care ne ducem zilele ca scriitori.

Nea Mihai si administratorul meu de bloc, sau vecinul taximetrist al oricaruia, sunt intersanjabili.
Concizia textului mareste savoarea personajului: \"mai lasă dracului scrisu ăla, eu nu pricep nimic, da știu că sunteți un domn de treabă.\"

Si intre aceste felii de realitate, fragmente de cotidian surprinse in gen documentar, apare reafirmarea identitara: \"Si azi te iubesc. Sunt Florian Silișteanu. Nu pleca\".

Iar miscarea camerei video se continua, intr-un travelling indefinit: \"la drum\"!
Eu votez pentru aceasta varianta.

Eu am niste nedumeriri, in ordine:

- de cand m-am ingrasat cu 30 de kile am observat ca
s-a schimbat ceva in rau la mine, recte: beau si nu ma imbat! Mai pot fi boemist in cazu` asta, daca beau si nu simt nimic, nici o inspiratie de 60 de grade? Nici macar un amarat de poem nu-mi vine pe teava, oricat m-as trotila! Uite, baui toata noaptea tuica de la bunicu`, originala, si nu-mi trecura prin cap decat comentarii, nici un text!

- zici tu de tuica, palinca, slibovita, dar cand auzi ce pun taranii astia in alcool te crucesti: zahar, bomboane, gainat, etc. Dar ce sa mai zici de fabrici, cu chimicalele lor!

Huysmans se plangea in \"À rebours\" inca din 1884, prin personajul des Esseintes, ca vinul si tariile erau falsificate! Dar atunci noi cum mai putem da de niste stimulente creative autentice, daca Baudelaire si Huysmans nu mai gaseau pe vremea lor?

Pana si taranii s-au invatat azi sa faca \"vin de buturuga\" din apa cu prafuri. Pe cuvant, i-am auzit eu cum se lauda! Rad intre ei ca \"schimba apa in vin\" ca Iisus, bata-i nevoia!

Dar in alcoolul de birt cine stie ce pun astia: uita-te pe eticheta de pe \"votca\" la 5 litri: spirt medicinal + arome + E-uri!

Si atunci ma intreb: daca alcoolul e falsificat, nu cumva si starile poetice pe care ni le da prin dezinhibare sunt falsificate? Si in cazul asta, suntem noi boemisti adevarati sau falsificati, prin extensie?

Or, daca ma simt aproape de vreun curent literar, acesta e in mod sigur boemismul! Ce sa fac sa ma incadrez si eu in miscare?

Un lucru nu inteleg: ce facea mandra sub stresini cu perna?
Perna sugereaza pat. Patul nu e amplasat sub stresini (de obicei).

Cum se doarme pe o perna umpluta cu strigate?
Cred ca e tare incomod. Uite, eu nu adorm nici pe perna mea cu forma anatomica, desi are niste valurele speciale din burete pentru masat pielea capului. Si e deja 4 dimineata!

Cred ca daca as avea o perna umpluta cu strigate, le-as baga cateva lovituri, ca sa taca.
Dar sa nu mai vorbim despre asta.
Important este ca am stat si am cugetat sub streasina acestui text.

No, ca va veni si vremea cand te vei pierde in neant ca un fulg, si vei uita de tot in somnul nesimtitor.
Nici o grija, ca asta e planificat, garantat 100%!

Dar pana atunci, baga tare! Viteza si cuvinte, poezii si senzatii, ca sa stim macar ca am trait in marsarier, acceleratie, viteza a cincea, vrrrmmmm!

Si, totusi, Marinetti zicea cateva lucruri valabile in \"Manifestul\" lui... reciteste-l!
http://www.unknown.nu/futurism/manifesto.html

O poezie pe care nu o pot ironiza este o poezie impecabila.
Am mai remarcat maturitatea scrisului tau. Ti-ai gasit cadenta proprie, si acum te joci cu acest caleidoscop al poeziei, minunandu-te de noile forme si culori.
Iar modestia nestrigatoare la cer este un avantaj pe termen lung in literatura.
Nu voi analiza textura poemului, toate pietrele de luna sunt la locul lor, si amandoi stim asta.
Iti doresc inspiratie melancolica de toamna!

P.S. Si totusi, ce culoare au frunzele de pe BOULEVARD SAINT-GERMAIN?
Parca vad ca dupa 1 ianuarie, cand voi fi european, trag o fuga pana acolo, numai de ciuda!
No, Paris Fericit!

Jeez, daca as putea scrie poezie cam asa ceva as scrie!
Ma recunosc in textul de sus pana la confuzie identitara.
Si atunci de ce sa ma mai chinui sa scriu poezie?
Umbre chinezesti, grilajul forjat, dulapul de cires, familia adunata in jurul bradului, amuleta cu pentagrama, totul e aici.
Adela, scrie tu si pentru mine, ca sa nu mai incarc saitul degeaba cu texte redundante!

Nu ma indoiesc de faptul ca Felix poate scrie un studiu argumentat si intins in care sa exprime academic tot ce a ironizat aici. Si sper ca o va face in curand.

Insa, dupa parerea mea, daca Steinhardt ironiza niste prieteni (cu care a corespondat o viata), iar pastisele lui se citesc si azi cu placere (pentru ca acei ironizati aveau deja ce spune la acea varsta) textul de fata al lui Felix este o reflectare in oglinda a temelor care ii bantuie pe zweimiisti. Felix le pune oglinda in fata, si asta e tot.
Iar ei isi vad in oglinda gesturile, posturile: \"m...e Romania\" si \"cacat, cacat, cacat\".

Zicea un poet din Constanta ca domnul \"Smincu\" i-a zis cand a citit prima oara la cenaclu: \"am auzit ca scrii poezii cu \"p..a\" si \"p...a\", nu ai adus din acelea?\".
Iar asta e graitor.

Or, eu nu cred ca Vakulovski & Co. vor ajunge repere ale culturii mondiale cu asa ceva. Pentru ca deja exista pe internet tone de texte pornografice in toate limbile. Eu am impresia ca deja s-a spus totul in pornografie. Bondage, viol ritualic, sadomaso, coprofagie, ce mai poate fi nou?

Si cine va mai citi asa ceva peste cateva decenii, cand vor fi terabiti de pornografie? Pornografia creste in ritm exponential, si nimeni nu va putea inota in oceanul ei fara a se pierde.

Da, are si ea farmecul ei o vreme, e revolutionara, anarhica, si? Te plictisesti pana si de ea.
Nu-ti mai vine sa citesti \"Pizdet\" a doua, a treia oara, pentru ca nu ai de ce. Pe cand Cioran si Steinhardt vor ramane actuali, deoarece si-au ales bine temele.

Robert Sheckley ii zicea lui Roberto Quaglia: \"in viitor numai bogatii isi vor permite cititori, pentru ca numai ei vor avea bani sa-i plateasca pentru a le citi scrierile\".
Va fi atata literatura (si deja incepe sa fie multa) incat nimeni nu va avea timp sa citeasca toate gaselnitele astea promovate cu mare tam-tam.

Or, cred ca adevaratele repere ale culturii mondiale a viitorului vor fi altele. Care? Ar fi interesant sa discutam pe aceasta tema. Sunt interesante eseurile lui Quaglia din \"Gandirea stocastica\" despre \"Viitorul literaturii\" si \"Viitorul pornografiei\". Parerea mea!

Pentru cei derutati de miza acestui text s-ar putea ca o carte uitata apartinand lui Steinhardt sa ofere un indiciu.
In 1934, acesta publica sub pseudonimul \"Antisthius\" cartea parodica \"În genul... tinerilor\" in care ironiza stilul lui Eliade, al lui Noica, al lui Cioran, etc. De savurat de catre pasionatii culturii interbelice.

Mie mi se pare ca Felix foloseste aici acelasi procedeu: scrie despre zweimiisti in stilul lor!
Si trucul functioneaza bine. Poate chiar si-a intrat prea tare in rol.
:)
Ca are sau nu legatura cu antologia proza.ro, asta nu mai intereseaza.
:))