Anghel Pop

E aici un peisaj disfunctional convingator... Dodecafonia perceptiilor contradictorii e transpusa in imagini curate, sharp: \"mi-a intrat o furnică în ureche\", \"gura mi se umple de zăpadă\", \"am grijă să nu-mi mușc limba\".
Blazarea e nesimulata, cu o detasare fioroasa: \"e tot un drac dacă moliile îmi rod șosetele nevrozei sau mă înfulec singură și-mi dau foc cu singurul chibrit rămas\".

Si o constructie reusita aici: \"îm cap îmi cresc temnițe pline cu cărți-înecate-cărțile par broaște cu părul creț\".

A se corecta \"toru-i o spumă\" (totul?) si \"îm cap\".
Dar tot textul e spumos, nu rozaceu, ci poetic.

Ideea e interesanta... ai mai putea broda pe marginea ei.
:)

Daca ariciul e strivit pe sosea, atunci nici rotilor nu le merge tare bine... sarmanele, cred ca is paradite rau.
De ele vorbesti cand zici: \"golul lor e trecător\"?

Fiind vorba de DNA, adica ADN pe engleza, e vorba in mod sigur de un test de paternitate... dar nu o poate dovedi nimeni nici cu DNA-ul... inseamna ca nu e o fiinta in carne si in oase... dar e totusi necinstita de baietii care i-o pun in grup... sa fie Poezia?

Si la ce echipa zici ca joaca Vivaldi asta care te-a inspirat sa scrii un poiem atata de ebluisant si de epustuflant?

\"stăm drept
ca balerinele bunicii pe pian
împodobite uneori noaptea de luminile
orașului trecător\"
E extraordinar cum ai reusit sa scoti poezie adevarata din bibelourile alea kitsch-oase, te invidiez pentru naturaletea asta!

\"murmur coral\"
te-ai gandit cumva la un peisaj marin de genul Marea Bariera de Coral, murmurand in luna plina?
Ca la mai mult nu m-a dus capul. Daca am nimerit-o, imi place metafora.

\"și ți-as stoca toată căldura necesară
pentru un cuib și o viață\"
Aici e cam transparent spus, merita incifrata ideea mai bine...

\"așa cum îți place ție\" mi se pare in plus

Dar tonul poemului m-a convins, se simte autenticismul...
Cine nu s-ar da de trei ori peste cap ascultand asa ceva?
Roata tiganului de la ora de gimnastica, si gata!
:)

Frumoasa aceasta joaca a semnelor.
Cele trei bare verticale mi-au sugerat un calorifer.
Iar cerculetele niste bule de spuma care cresc si se sparg.
Iti cam fura privirea de la text... dar ca experiment e interesant. Si textul musteste de imagini placute...
:)

Frumos si uman text. Imi place naturaletea frazarii si autoironia de buna calitate. Sper sa postezi mai des de acum.
Zilnic, daca se poate.
:)

Foarte buna ideea, foarte concis si pregnant tratata. Felicitari!

Frumos text, nimic de obiectat, as spune: demonstratie de prietenie adevarata, si poza e foarte miscatoare, am remarcat-o pe pagina lui Catalin.
Ce ma surprinde este faptul ca si in orasul meu cunosc astfel de oameni, care se potrivesc la fix in cadrul tau de mai sus, cred ca ar fi incantat Catalin sa-i cunoasca.
Desi nu am onoarea de a ma numara printre prietenii apropiati ai Danei, mi-ar face placere ca intr-o zi sa ma trezesc cu un astfel de portret.

P.S. Nu am ras, doar am suras.

Mai fac o precizare si cu asta inchei: domnule Zabet, orice comentariu ai de facut despre mine si despre tatal meu te poftesc sa il faci direct pe pagina mea, unde iti voi da replica sincer si la fel de respectuos.
Sau putem trece pe chat-ul poezie.ro, privat sau public, doar de aceea e facut.

Dar ma deranjeaza sa gasesc \"demascarile\" tale in subsolul unor texte peste care se putea sa nu trec, cand era mai corect sa le faci direct in subsolul textelor mele.
Sper ca aceasta discutie sa se mute pe pagina mea, acolo unde ii este locul, si sa nu mai poluam pagina lui Liviu cu comentarii care nu-si au rostul. Liviu nu merita asta. Multumesc pentru intelegere.

\"tatăl meu scria poezii
la fel ca tatăl lui Anghel sau al Ioanei\"

Liviu, marturisesc ca m-ai miscat prin aceasta referinta intertextuala. Am inteles foarte bine ce vrei sa spui.
Si sunt onorat de faptul ca tatal tau scrie poezii la fel de frumoase ca si tatal meu, sau al Ioanei, nu am nici cea mai mica indoiala despre acest lucru. Pentru ca sunt poezii nescrise, dar traite, fara literaturizare, dar sincere la maxim.

\"vezi că mă dor urechile îmi spunea el
du-te afară și țipă
surzește-i pe alții\"
Este aici o naturalete a confesarii convingatoare, cred ca ai putea sa scrii volume intregi in acest stil, fara a cadea in sirop, cu aceasta emotie virila si binesimtita, cu lirismul dozat si atent. Poate ar trebui sa o faci.
Este foarte frumos poemul tau, foarte bine scris, dar nu am puterea sa-l comentez acum, am sa-l las asa, am sa-l degust asa.
Iti doresc inspiratie!

Mihai, ai spus: \"tatal lui anghel din poema era de fapt un raspuns de fapt [...] lumea chiar crede ca e vorba de tatal lui\".
Iar eu iti zic ca e chiar vorba despre tatal meu. Nimic din acel poem nu e inventat. Ce nu ti-e clar?
Tatal meu nu este \"un raspuns de fapt\", este doar tatal meu si atat.

Dragut text. Imi face bine o cura de persiflari bine facute, dupa atatea gravitati.
Si e important sa incercam orice stil, nu?
Numai bine!

Foarte faina ideea de a iesi in strada cu poezia (sigur, scuarul e mai neoromantic, mai practic). As veni si eu daca n-ar fi Chisinaul asa de departe.
Succes!

Si mie mi s-a parut cam literaturizata povestea Soniei, cred ca o solutie buna ar putea fi recitarea actoriceasca a pasajelor monologale, astfel ne dam imediat seama daca intindem coarda in exprimare sau nu.

\"mă simt sugarul căii lactee
ce chef aș avea să joc spânzurătoarea cu stelele
căzătoare
cu decăzutele care la ora asta
fac semne lascive tirurilor de pe centura capitalei\"

Pentru asa o strofa merita scris un caiet.

Dar tot poemul e remarcabil. Se deapana firesc, din imagini fara legatura, dar subsumate viziunii vasilemuntenesti.
:)

Mi se pare un text construit pe doua planuri: pe primul se afla imaginile comune, aparent banale, de genul \"puful de plop în aer inundă orașul\", \"umbrele zac pe asfaltul fierbinte\", \"te sună diferiți tipi care nu au nici-o treabă cu tine\", si aici ne recunoastem, pentru ca nimic nu poate fi mai simplu, cred ca asta face textul citibil pentru oricare om de pe strada, un mare avantaj astazi.

Pe al doilea plan stau introspectiile fulgeratoare de tipul: \"pe căldurile astea corpul tău s-ar descompune atât de repede\", \"la morgă e mai frig ca de obicei\", \"lucrurile se așează de la sine și devin de neînchipuit\", prin care avem acces la viziunea gamartiana (frumos suna \"gamartian\") a unei lumi funambulesti, ca o transa lucida narata monoton dar captivant.

Repetitia \"e perioada\" tine de tehnica, dar pe mine m-a deranjat, putea fi mascata prin atatea feluri de joc intre autor si cititor.

Sunt multe flash-uri tulburatoare ce denota o privire intensa, capabila sa surprinda esentialul unei metropole tentaculare: \"câinii flămânzi umblă pe străzile întunecate după bețivii deja aranjați\", \"o mașină foarte veche o mașină cu geamurile sparte\", \"ea îți aduce băutură tristețe și scârbă\", nu le voi enumera pentru ca textul e construit pe astfel de clivaje in real, insertii fulgurante ce arata un real talent.
Pana la urma descriptivismul e doar aparent, e un pretext pentru o instrospectie confesiva ce ni-l developeaza pe Andrei: \"vorbești urât și nu simți nimic. totul e cât se poate de normal\", si aici simtim ca e ceva cutremurator, aceasta schimbare a sinelui imperceptibila si totusi reala, care ne face sa ne intrebam daca acel de ieri si cel de azi sunt intr-adevar o unica persoana.
Astept un roman scris in acest stil.

P.S. Si totusi, ma tot intreb: oare nu Hose Pablo e cel influentat de Gamart? Mie asa mi se pare.
:)

Curge frumos textul, te incita sa-i urmaresti meandrele.

Nu m-a convins pasajul iubirii dementiale cu Radu, tocmai prin hiperbolizarea pe care ar adopta-o orice povestitor ce vrea sa ne convinga prea tare ca a trait \"iubirea vietii\" intr-adevar. Tocmai prin aceasta exacerbare a dimensiunilor, paradoxal, suna comun. Pentru ca asa ar povesti oricine simte ca a trait o pasiune iesita din comun.
Ca exercitiu de scriere creativa, cum ar fi povestit Cortazar acest pasaj, in \"Sotron\", de pilda?
:)

Tudor, Sonia, Tapu sunt personaje bine trasate, dinamice.
Se impune o continuare, nu?

\"în orașul copilăriei tale\"
\"pietrele de acasă vorbesc despre dor\"
suna prea cunoscut, stiu, tentatia e mare, dar daca s-ar putea reformula...

In rest, m-ai convins prin directetea tonului si prin limpezimea stilului.

Iar pasajul:
\"cu adevărat/ prea ni se potrivesc între noi/
karmic și cosmic/ toate/
de-aceea/ ca să nu rămânem lipiți într-un singur trup/
trebuia să ne rupă în două pământul/
trebuia să ne arunce într-un capăt al lui/ și-n altul\"
e miscator...

Mi-au placut aceste stari melancolice, aranjate frumos, ca niste \"haine negre/ puse/ una peste alta\".