nimic important nimic prețios

E perioada când puful de plop în aer inundă orașul el se strecoară în nări în gură în cameră unde e cald e întuneric și e deschisă fereastra. E perioada când umbrele zac pe asfaltul fierbinte și ghetele se topesc în talpă și trebuie să fugi să fugi în celălalt capăt de oraș unde încep câmpurile unde iarba crește în voie. E perioada când noaptea vine atât de greu și umbli aiurea dezbrăcat prin casă și te uiți la fluturii care se lovesc de becul electric sau la gândacii roșii fugind de-a lungul peretelui să găsească o ascunzătoare răcoroasă în podea. E perioada când prietenii își sărută femeile și le cuprind și le duc în pădure să stea la umbră. E perioada când telefonul mobil deconectat stă într-un buzunar de la blugii tăi largi și se bălăbănește când mergi și blugii se lipesc de picioare și e așa scârbos încât vrei să-l arunci în lacul plin de jeg în dreapta ta. E perioada când te sună diferiți tipi care nu au nici-o treabă cu tine și te roagă să faci ceva pentru ei să le vorbești calm să-i înțelegi dacă se poate așa ceva. E perioada când părinții sunt acasă demult și se uită la TV la o emisiune lacrimogenă la o emisiune obscenă gen reality show cu fete și băieți într-o casă construind dragostea în timp ce pozează în fața camerelor-ascunse de peste tot iar mama care a cumpărat cartofi noi (primii din anul acesta) te cheamă acasă să mănânci cartofi pregătiți de ea în bucătăria ei unde e reparație unde nimic nu e gata și mulți nervi și multă căldură. E perioada când intri în alt bar să te îmbeți fiindcă în barul în care uneori vii să stai singur chelnerița deja te cunoaște la față știe ce servești și asta te întristează și te scârbește. când abia te așezi la masă și ea îți aduce băutură tristețe și scârbă. E perioada când trebuie să te îmbeți dar ai vrea să te afli într-un oraș pe care îl vezi prima dată să stai într-un local infect înconjurat de oameni să nu-i cunoști să nu te atingă în ziua următoare să nu-ți mai pese de ei să fii în drum. E perioada când înfloresc salcâmii și se scutură când în casele de beton se adăpostesc tot felul de oameni obosiți plini de resentimente și de grăsime. E perioada când noaptea câinii flămânzi umblă pe străzile întunecate după bețivii deja aranjați. încă mai sunt locuri unde e bezdnă ca la periferie. în astfel de locuri neapărat tre să stea o mașină fără semnalizare o mașină foarte veche o mașină cu geamurile sparte. E perioada când te uiți la femei și ele îți par frumoase cum stau picior peste picior cu bărbații lor grași alături care transpiră și au lanț de aur pe mână. cu mâna asta ei se șterg leneș pe după gât. E perioada când luminile pe stradă se aprind pe la 21:00 și nu vrei să te duci acasă și străzile sunt stropite de niște mașini galbene. E perioada când nimic nu este de ajuns când te retragi în WC te așezi pe closet și te scremi și lacrimile reci curg șiroaie pe obrajii brăzdați de cute urâte și-ți udă pantalonii. E perioada când nu te mai duce capul să minți să te prefaci să pari agreabil e perioada când lucrurile se așează de la sine și devin de neînchipuit. E perioada când te gândești la moarte și așa mai departe și îți închipui că pe căldurile astea corpul tău s-ar descompune atât de repede că nu ar fi în stare nimeni din cei apropiați să te identifice numai după dinți numai după hainele în care erai îmbrăcat. E perioada când nu poți vedea pe nimeni când nu suporți complicațiile. E perioada când florile de cameră trebuiesc răsădite și fixezi o sâmbătă să te duci la o florărie să cumperi pământ și ghivece să le aduci acasă să le răstorni pe parchetul vechi în mijlocul camerei și să stai așa în picioare nedumerit juma de oră privind la grămada aia de pământ negru și la ghivecele alea din plastic. E perioada când inima bate încet și nu te sperii că se va opri. e perioada când la morgă e mai frig ca de obicei. E perioada când florile de plastic într-un local plin de tipi dubioși și fuste te deprimă. când o femeie între 27-30 de ani se întoarce de la WC și rochia ei albă se unduiește iar mărgelele saltă domol pe pieptul ei la fiecare pas când se apropie și îți zâmbește. da. și nu știi de ce zâmbește. E perioada când alimentele se strică repede și trebuie să aduci de la părinți un frigider să-l urci la et.4 să-l așezi pe locul din timp pregătit și să-l incluzi. unicul sunet care să-ți umple capul și toți mușchii. niște vibrații din alea când telefonul sună 24 din 24 și nu poți ridica mâna să răspunzi. E perioada când vorbești urât și nu simți nimic. totul e cât se poate de normal. E perioada când țigările se termină prea repede. E perioada ceea între mai și iunie când întâlnești mulți cunoscuți pe stradă și ei merg așa frumos și merg undeva și par a nu se gândi la nimic.