Poezie
hotarul unei clipe
1 min lectură·
Mediu
furnica aceasta, cât e ea de mică
trage de mine, mă împinge cu capul înainte
mă dă de-a dura,
mă aruncă pe geam ca pe globuri,
zăpadă nu-i, voi cădea pe cuvinte
le voi ucide poate, în virajul cu timpul
voi lăsa o dâră, măcar un semn, măcar o secundă
voi scrie cu degetul pe asfalt,
aici s-a zbătut o pasăre
voi mușca ca pentru ultima oară din măr
cu aceeași gură,
cu a ta
sau poate cu a alteia care plânge calendarul
nescris, voi mușca din asfaltul tocit
ca pe ultima virgulă din sărut
voi așterne un ochi peste alții
te voi aștepta în luntre
cu lumina în gând,
furnici vor cânta, în cor, câte două
câte patru, câte o mie pentru fiecare
consoană ucisă
mă aștern peste umărul tău
mă furișez la hotarul unei clipe
covor de vibrații
și inimi aruncate la coș
și susul aruncat între greieri
și umbra ce cade spre tine abrupt
ca o lună scăldată în trup,
ca o noapte
luminată în palme, potecă a surâsului tău,
cântă cu mine, sânge căzut peste aripi
urlă durerea ascunsă în nimb
vinde-ți lacrimile păstrate în desăgi
lipește-ți buzele pe nisip
și lasă-te pradă somnului
somn
022.674
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Anghel Geicu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 199
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 36
- Actualizat
Cum sa citezi
Anghel Geicu. “hotarul unei clipe.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anghel-geicu/poezie/13997336/hotarul-unei-clipeComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AMfurnica îl împinge cu capul înainte și îl aruncă pe geam. ca nimeni altul, poetul face un viraj în cădere. după care mai are puterea de-a scrie pe asfalt "am fost aici".
apoi, "o femeie plânge un calendar nescris"... de nedeslușit această metaforă. ca și aceea în care poetul pretinde-a putea păcătui prin terțe persoane. că altfel, la ce s-ar referi mărul, dacă nu la păcatul primordial? interesant totuși că adam face bucuros schimb cu eva. și mai fain ar fi fost dacă interschimbarea asta ar fi avut o semnificație în context. n-ar fi exclus.poate e.
"susul aruncat între greieri" e la fel de abstract ca "luna scăldată în trup".
ajung la mine câteva metafore care n-au proprietatea aia unică de-a forma un conglomerat. în lipsa liantului, de-ar fi cuvintele firimituri, s-ar împăștia de pe masă ca suflate de vânt.
apoi, "o femeie plânge un calendar nescris"... de nedeslușit această metaforă. ca și aceea în care poetul pretinde-a putea păcătui prin terțe persoane. că altfel, la ce s-ar referi mărul, dacă nu la păcatul primordial? interesant totuși că adam face bucuros schimb cu eva. și mai fain ar fi fost dacă interschimbarea asta ar fi avut o semnificație în context. n-ar fi exclus.poate e.
"susul aruncat între greieri" e la fel de abstract ca "luna scăldată în trup".
ajung la mine câteva metafore care n-au proprietatea aia unică de-a forma un conglomerat. în lipsa liantului, de-ar fi cuvintele firimituri, s-ar împăștia de pe masă ca suflate de vânt.
0
care parca se nasc unele din altele si imping "hotarul clipei" tot mai
aproape de traitul concret, in care omul se confrunta cu realul intr-o lupta zilnica din care iese biruitor "somnul somn"... ceea ce e de bine tinand cont
ca dupa muscatura marului interzis, am fost exilati intr-o lume in care
bantuie tot mai pregnant somnul-cosmar.
mi-a placut mai ales ultima strofa cu acea noapte "luminata de palme" si "somnul somn".
cu ganduri bune
anana